MINŢI CRIMINALE, CHIPURI ANGELICE

Cu greu mă pot uita la ştiri, care încep să-mi inoculeze ideea că violenţa e la ordinea zilei. Parcă ar vrea să arate că e o obişnuinţă, parte a cotidianului şi că ar trebui să pară firesc faptul că mama sfârşeşte prin a fi tranşată de fiul minor, un bătrân încape perfect într-un geamantan, dată fiind tranşarea de calitate a unui cuplu de amorezi, accidentele rutiere şi statistica lor la sfârşitul săptămânii. Stalin era de acord cu abordarea asta ” Un mort, constituie o tragedie, mai multi morţi, sunt doar o statistică”. Dacă refuz de multe ori să ma uit la ştiri, are grijă internetul să mă ţină la curent, aruncându-mi în mail sau pe banda informativă, ultimele tragedii. Mi-a atras atenţia un titlu, dintr-un cotidian naţional de mare tiraj, care nu sublinia fapta incredibil de sadică a tinerilor medicinişti, ci fapul că „a fost ucis un rom” (cu un singur r). Se minimaliza fapta ca atare, dar se punea în vedere că victima era de etnie rromă, ca şi cum ar fi avut mai puţină importanţă faptul că facea parte dintr-o minoritate sau i-ar fi ablsovit pe tineri de crima săvârşită. Cei care au menirea de a fi formatori de opinie, duc la îndeplinire doar o parte din atribuţiunile lor, în sensul că titlurile fac ca gazetele să fie vandabile, de multe ori. Dar aceasta nu este o scuză atunci când o crimă premeditată de doi tineri, este finalizată într-un chip draconic, numai bună de aşezat în rândul istoriei criminalităţii, putând fi obiectul de studiu experimental al psihologilor criminalişti. „E uşor să iubeşti umanitatea, dar e greu sa iubeşti omul” spunea un filozof. Şi se referea în mod cert la toleranţă. Dacă la sfârşitul primului deceniu al mileniului trei, mai putem avea nuanţe xenofobe, rasiste, extremiste, radicaliste în aprecierile noastre, atunci e normal ca moartea unui batrân rrom, să pară unora „ o ştire bizară”, nimic mai mult, neglijând autorii şi mobilul faptei abominabile. Infracţionalitatea extremă pare să nu mai fie o curiozitate, ba chiar sunt subiectele pe care le dezbat la prezenţa de dimineaţă, birocratele care îşi prepară cafeaua şi în acelaşi timp mimează o cruce, care seamană mai mult a lehamite. (AMALIA ANDONE)