Nadia Comaneci marcheaza renasterea la Rafo

Multe evenimente importante au avut loc la Rafo luni, 27 noiembrie, de la adunarile generale, ale actionarilor si ale creditorilor, pana la schimbarea administratiei si luarea unor decizii vitale pentru rafinarie. Insa evenimentul principal, din centrul atentiei, a fost altul: prezenta Nadiei Comaneci in mijlocul rafinorilor si al onestenilor, revenirea celei mai iubite fiice a orasului pe plaiurile natale.

Pentru Rafo, Nadia reprezinta simbolul performantei si al sperantelor de viitor, dar pentru onesteni, zeita de la Montreal reprezinta mult mai mult. Nadia este mandria onestenilor, orasul se identifica prin ea, iar numele municipiului a devenit aproape sinonim cu cel al gimnastei perfecte. “Cand spui Onesti, spui Nadia Comaneci”, aprecia primarul Emil Lemnaru in urma cu cativa ani. Faima Nadiei si ceea ce reprezinta ea pentru onesteni au facut ca toate celelalte evenimente de la Rafo sa treaca in plan secundar, desi erau mai importante.

Intampinare simpla

Sosirea Nadiei Comaneci la Rafo a fost urmarita de zeci de jurnalisti, din Capitala, din Bacau si din Onesti. Reprezentantii presei centrale si locale, reporteri, redactori, cameramani sau fotografi, au inceput sa se adune in fata rafinariei inca de la ora 12, desi sosirea celebrei gimnaste era programata abia la ora 13 si 15 minute. Cu putin timp inainte de ora fixata, jurnalistilor li s-a permis accesul in parcul din zona preuzinala, acolo unde sunt presarate pavilioanele administrative ale societatii.

Cateva plutoane de rafinori in salopete negre si un grup de femei in halate albe au luat pozitie in fata pavilionului central, ca un fel de comitet muncitoresc de primire. Alaturi, un oficial de la Rafo le vorbea jurnalistilor despre vizita ce urma sa fie facuta in interiorul rafinariei si despre salopetele si castile pe care acestia ar fi trebuit sa le poarte. Exact atunci a sosit si Nadia, aproape pe neobservate. Un singur autoturism, un Mercedes S 500, a oprit in fata pavilionului central. Nadia a coborat prima, in apropierea comitetului muncitoresc, iar jurnalistii au lasat balta instructajul, salopetele si castile, repezindu-se sa inregistreze primele imagini si primele cuvinte ale faimoasei gimnaste.

“Buna ziua. Ce mai faceti ? – s-a adresat ea rafinorilor. Am venit sa va vizitam; am venit si cu mama”. Stefania, mama Nadiei, a coborat si ea din autoturism si s-a alaturat fiicei, facand cu mana inspre camerele de luat vederi, in semn de salut. Niciunul dintre greii rafinariei nu era de fata; acestia participau la adunarile generale din pavilionul central. Afara erau doar Nadia si mama ei, jurnalistii si comitetul de primire, la care s-au adaugat si putinii angajati care se aflau rasfirati pe aleile si printre copacii din parc.

Un om obisnuit

Imbracata decent, fara lux si fara extravagante vestimentare, cu pantaloni negri, cu dunga si putin evazati, pantofi negri, cu tocul si varfurile ascutite, o bluzita, tot neagra, si o jacheta rosie pe deasupra, Nadia s-a lasat filmata si fotografiata pentru cateva momente. Nu arata ca o zeita, ci mai degarba ca o femeie obisnuita, sau chiar ca un copil, asa cum aparea ea, subtirica si micuta de statura, gratioasa si delicata, chiar firava, gingasa. Doar chipul ii trada varsta, de 45 de ani, impliniti pe 12 noiembrie.

Nadia de acum se potrivea perfect cu descrierea facuta in urma cu cativa ani de fosta ei colega de generatie, Aurica Nistor, ajunsa acum director la Liceul cu Program Sportiv “Nadia Comaneci”, care isi amintea de ea ca de “un copil obisnuit”, in ciuda talentului extraordinar, a inteligentei sclipitoare si a ambitiei de care dadea dovada, “receptiva la tot ceea ce se intampla in jurul ei”. Cam la fel si-o amintea si Luminita Raileanu Milea, o alta colega din generatia de aur: “Nu avea figuri de vedeta; nici dupa reusita incredibila de la Montreal nu s-a schimbat absolut deloc in relatiile cu noi”.

Asa arata Nadia si acum: fara aere de vedeta, desi faima ei a ajuns in toata lumea, fara aroganta sau dispret fata de oamenii adunati in fata ei. Nu a dat sfaturi, nu a fost guraliva, nu a vorbit la celulare si nu a incercat sa iasa in evidenta mai mult decat era necesar. Zambitoare si prietenoasa, energica, dar relaxata, Nadia a fost atenta si binevoitoare cu oamenii din jur, dar s-a comportat mai degraba discret la intalnirea de la Rafo.

“Incerc sa ajut cu tot ce pot”

Dupa scurta intampinare din fata pavilionului central, a urmat vizita in interiorul rafinariei. Coloana de masini, formata din cateva autoturisme, un microbuz si autocarul plin cu jurnalisti, s-a pus in miscare pe drumurile uzinale, catre capacitatile de productie vizitate. In autoturismul Nadiei, care a fost insotita tot de mama ei, a urcat langa sofer si belgianul Andre Geens, noul administrator al Rafo.

La prima oprire, un complex de instalatii, directorul tehnic Ion Stanciu le-a furnizat primele informatii despre capacitatile de productie de la Rafo, dar si despre necazurile provocate de Guvernul Tariceanu. “Incerc sa ajut cu tot ce pot, sa sprijin Onestiul, orasul in care m-am nascut”, a spus atunci Nadia. Pentru ca Andre Geens nu a apucat sa invete romaneste, Nadia i-a tradus in engleza prezentarea facuta de directorul Stanciu. Situatia s-a repetat la urmatoarele opriri, mai intai intr-un parc de rezervoare, iar apoi la noua sectie MTBE. La intoarcerea in zona preuzinala, numarul rafinorilor prezenti in parc, langa pavilioanele administrative, crescuse simtitor.

Insa mai intai a avut loc o conferinta de presa, unde Nadiei i s-a rezervat o pozitie centrala, flancata fiind de Iakov Goldovskiy, cel mai important reprezentant al firmei Calder, care poate fi considerat patronul Rafo, si Andre Geens, noul administrator, urmand, catre margini, Marin Anton, fostul manager general, si doi reprezentanti ai noii firme de administrare, IVG Investment & Management, respectiv Daniel Goldenberg si Jean-Marie Verlinden.

“Ii suntem recunoscatori Nadiei Comaneci, pentru ca se implica atat de mult in activitatea companiei”, a spus Iakov Goldovskiy. Despre contractul semnat de Nadia, pentru promovarea imaginii Rafo, s-a vorbit prea putin, Marin Anton precizand doar ca “gestul Nadiei a fost facut pe bani foarte putini”.

Va veni mai des la Onesti

Mai multe amanunte despre colaborarea cu Rafo au fost prezentate chiar de Nadia. “Atunci cand mi s-a propus sa fiu imaginea Rafo, s-a facut si o donatie pentru policlinica din Bucuresti, destinata copiilor orfani – a spus ea.

Dar sper sa se faca ceva bun si pentru Onesti, si pentru muncitorii de la Rafo. Imi pasa enorm de mult de ce se intampla in Onesti, iar Rafo e extrem de importanta pentru oras; sunt multi oameni care lucreaza aici si care au familii acasa. Ma gandesc si la Liceul ‘Nadia Comaneci’, pe care incercam sa-l sprijinim tot impreuna cu Rafo, dar alte proiecte nu mai sunt deocamdata. Vom vedea pe parcurs; voi veni mai des la Onesti si, cu orice ocazie ivita, voi incerca sa ajut cu tot ce pot”.

La sfarsit, Marin Anton si liderul sindical Ion Marian i-au condus pe Andre Geens si pe Nadia Comaneci pana in mijlocul multimii de rafinori, adunati cu sutele in fata pavilionului, unde au fost prezentati in cuvinte elogioase. Gimnasta noastra a adresat si ea cateva cuvinte angajatilor de la Rafo, pe care a incercat sa-i incurajeze, reamintindu-le si faptul ca este dispusa sa-i ajute in continuare.

Rafinorii onesteni au dorit sa o priveasca si sa o admire cat mai mult pe Nadia si i-au luat la rost pe cameramanii si fotografii care s-au postat intre ea si multime, din cauza carora nu o puteau vedea prea bine. Cand intalnirea s-a incheiat, oamenii au plecat satisfacuti spre casele lor, cu sufletul multumit ca au revazut-o, pe viu, pe cea mai mare gimnasta a lumii, cea care a urcat prima pe Everestul gimnasticii si care este, in primul rand, a lor, a onestenilor.

Florin TANASE