Câine, prietene, ai fost tradat !

M-a muscat un câine. S-a intâmplat in urma cu câtiva ani, când incercam sa intru in scara blocului. Nici macar nu a latrat, ci s-a apropiat pe furis, pe la spate, si si-a infipt coltii in piciorul meu. Era un câine semiboschetar, adica se aciuase pe lânga bloc, unde un locatar il hranea in mod constant. Era si acel cetatean atunci când m-a muscat, ba chiar a sarit si el la mine, când am incercat sa-i aplic o corectie câinelui. M-am gândit ca, daca m-a muscat pe mine, o sa mai muste si pe altcineva, sau poate tot pe mine, din nou, asa ca am luat atunci o decizie radicala: am chemat hingherii. Acestia au venit si au capturat câinele, dar cetateanul care il hranea a incercat sa-i impiedice. Pâna la urma s-au inteles si au stabilit ca locatarul respectiv sa mearga la adapost si sa adopte câinele, cu acte in regula. Nu s-a intâmplat asa. Omul s-a dus la adapost, dar a vrut sa ia câinele fara acte si fara sa-si asume responsabilitatea de a-l lua acasa, de a-i oferi animalului un adapost. El dorea sa-l tina tot in fata blocului si sa-i dea doar de mâncare. A fost refuzat, iar câinele a fost eutanasiat câteva zile mai târziu. Când am aflat, m-am gândit ca datorita mie a fost ucis acel câine, ca am reactionat disproportionat si ca, pentru muscatura aceea, care nici macar semne nu a lasat, ci a necesitat doar o injectie, eu I-am facut pe câine sa plateasca cu viata. Am avut mustrari de constiinta, insa, mai târziu, am aflat si cum se procedeaza in America. Am vazut, pe Animal Planet, ca toti câinii agresivi sunt eutanasiati. Dar, mai intâi, ei sunt inclusi intr-un program de reeducare si dresaj, iar daca la sfârsit sunt tot agresivi, abia atunci sunt eutanasiati. La noi, legea prevedea, pâna anul trecut, ca toti câinii fara stapân trebuie eutanasiati, dupa un anumit numar de zile de sedere in adapost, timp in care ei pot fi adoptati. Anul trecut, s-a dat o noua lege, care interzice uciderea patrupedelor, dar animalele s-au inmultit, iar oamenii continua sa fie atacati sau muscati de câini. Victimele atacurilor solicita, asa cum am cerut si eu in urma cu câtiva ani, ca maidanezii sa fie luati de pe strazi. La Onesti si la Focsani, s-au aprobat hotarâri de consiliu bazate pe vechea lege, care permite eutanasierea câinilor. S-au stârnit ample controverse, iar oamenii s-au impartit in doua tabere: unii spun ca maidanezii trebuie ucisi, iar altii sustin ca animalele trebuie ingrijite la adapost. Dar administratiile locale se plâng ca nu au bani pentru intretinerea cainilor. In toata aceasta polemica, s-a uitat de un singur lucru, care este si cel mai important. E vorba de finalitatea procedurilor prevazute in legislatia europeana: câinii nu trebuie eutanasiati, nici sa fie lasati liberi pe strazi, nici sa fie crescuti de primarie. Câinii trebuie sa ajunga la casele oamenilor. De când au fost domesticiti, câinii si pisicile au devenit prietenii oamenilor, au trait impreuna cu oamenii, in familiile lor. Exact de lucrul asta s-a uitat. Iubitorii de animale sunt indignati ca primaria vrea sa eutanasieze câinii, dar nu vin sa adopte vreun maidanez. Autoritatile se plâng ca nu au bani pentru a creste câini si vor sa-i omoare, ca sa-i protejeze pe oameni de muscaturile lor, dar nu fac nimic sa stimuleze adoptiile, ba chiar le ingreuneaza, prin taxele mari percepute. Autoritati si iubitori de animale, au uitat cu totii ca locul câinelui este casa omului si l-au tradat pe acest prieten vechi, care si-a oferit dragostea neconditionata in urma cu mii de ani, atunci când a fost domesticit.

Gheorghe LEU