Un succes, chiar si intr-un meci amical, are o mare importanta in viata unei echipe nationale. Victoriile aduc prestigiu si o pozitie mai buna in clasamentul international, iar din acest punct de vedere acest 1-0 de la Budapesta nu trebuie subestimat.
Daca ne gândim insa ca partida a fost un test de pregatire in vederea meciului oficial cu Franta, din septembrie, nu putem fi linistiti. România a avut noroc ca Ungaria a ramas o echipa de ageamii. Ageamii solizi, dar totusi ageamii. Daca echipa Frantei va avea atâtea cornere si lovituri libere din preajma careului român, va fi dezastru pentru Razvan Lucescu si elevii sai. Practic, in meciul cu Ungaria cam nimic n-a mers foarte bine in jocul nationalei României. In aparare am stat cu pulsul ridicat la orice centrare, deoarece duelurile aeriene au fost câstigate, cu regularitate, de maghiari. Nici nu era de mirare, deoarece lispindu-se mare parte din timp de Goian, media de inaltime a devensivei noastre a fost mica; inclusiv portarul Daniel Coman a contribuit la aceasta medie scazuta. La mijloc, coordonatorul Iulian Apostol a jucat slab; el n-a fost implicat in multe combinatii si de multe ori a pasat sau a centrat prost. Piesa de baza a liniei mediane a fost Ghioane, dar trebuie sa ne gândim ca acesta il va avea ca adversar direct pe Ribery… In atac, Marica a ratat si ocazii, si preluari, dându-le apa la moara celor care il considera o vedeta de nivel mediocru; Danciulescu, la rândul sau, a stralucit prin absenta; intelegem ca are o vârsta, dar francezii vor intelege?
Sa nu ne lasam orbiti de aceasta victorie. Adevarul este ca perspectiva unei victorii rusinoase cu Franta, in deplasare, nu este deloc departe.
Iar atmosfera nu poate fi stricata doar de un rezultat, ci si de reactia românilor din tribune, confruntati cu un lucru ce nu le este pe plac. Dovada cea mai buna este comportarea de toata jena a galeriei României la meciul cu Ungaria. In conditiile in care gazdele s-au comportat ireprosabil, iar meciul avea o tema sfânta – memoria lui Marian Cozma -, nu avem nicio scuza, ca natie, chiar daca cei mai multi dintre noi am fost doar telespectatori.