Incercarea de reformare a sistemului românesc de invatamânt, la toate nivelele sale, s-a transformat, din pacate, intr-o arena in care partidele politice isi incearca muschii. Când ministrul Educatiei, Ecaterina Andronescu, a anuntat ca ministerul pe care il conduce a conceput deja Codul Educatiei, pe care il va discuta, articol cu articol, cu reprezentantii federatiilor sindicale reprezentative din invatamânt, Palatul Cotroceni s-a cutremurat ca la un seism de gradul 8 pe scara Richter, sustinând ca Mircea Miclea si corpul sau de experti avea deja elaborat un proiect mult mai bine intocmit. Era limpede ca expertii de la Cotroceni nici nu apucasera sa compare cele doua texte, dar, in ajunul alegerilor prezidentiale da bine sa faci scandal si sa convingi lumea ca numai presedintele Traian Basescu se gândeste la binele natiunii, inclusiv a prescolarilor, elevilor si studentilor, si ca tot ceea ce concep reprezentantii PSD, indiferent de domeniu, este plin de cusururi. Este drept ca multe dintre articolele „Codului Andronescu” ar trebui reformulate, dar tot atât de adevarat este si faptul ca mai bine de jumatate din continutul „Pachetului Miclea” sufera de prea multa filosofie idealista, ignorând realitatile dure din invatamântul românesc de toate gradele. Normal ar fi fost ca „Pachetul Miclea” si „Codul Andronescu” sa fie discutate in lunile iunie si iulie cu toate cartile pe masa si in prezenta liderilor sindicali din invatamânt, urmând ca la sfârsitul lunii iulie sa fie pusa in dezbatere publica varianta agreata de toate partile implicate in elaborarea noii legi, iar la jumatatea lunii august aceasta varinata, imbunatatita cu solutiile inteligente sossite din teritoriu, sa fie supusa dezbaterii finale intr-o sedinta speciala a Guvernului. Din pacate, nu s-a procedat asa. Dupa cum am vazut pe micul ecran, orgoliile au rabufnit din nou inca din start, insusi presedintele Traian Basescu implicându-se in schimburile dure de replici. Presedintele a fost vadit nemultumit ca e supus dezbaterii „Codul Andronescu” si nu „Pachetuil Miclea”, atacând direct: „Vreau sa-mi exprim dezamagirea fata de cei care au facut un cod la elaborarea caruia nu i-au invitat pe membrii comisiei Miclea. Vrem un proiect coerent sau continuarea politicii de peticire?” Cu alte cuvinte, ai mei sunt aia destepti, ai vostri nu stiu dect sa peticeasca. Ce-a iesit din toata aceasta discutie la nivel inalt? O noua bulibaseala. Pentru ca, indiferent de rezultatul dezbaterilor începute mart la Camera Deputaţilor, cele două tabere au fost somate sa se puna de acord pâna la data de 2 septembrie. Iar cele doua partide aflate la guvernare n-au reusit sa definitiveze nici macar traseul acestui proiect: dezbatere intr-o sedinta comuna a celor doua comisii parlamentare de specialitate sau asumare guvernamentala? Si cum noul an scolar va incepe peste trei saptamâni, e limpede ca prevederile noului Cod, indiferent de forma lor finala, nu vor mai putea fi aolicate decât in anul scolar 2010 – 2011. La urma urmei, invatamântul poate sa mai astepte.
Stefan OLTEANU
Invatamantul va astepta mult si bine o reforma adevarata.Se discuta di 1990 de modificarea in bine a programelor stufoase si pline de inutilitati,de scoaterea onor materii inutile (religia) ,dar mai ales de atragerea spre invatamant atinerilor buni si dornici sa faca aceasta meserie.Dar dupa ce am vazut in noua grila de salarizare este putin probabil.Asa ca mai bine am aduce invatamantul obligatoriu la 4 clase primare .