Festivalul Verii de la Onesti, un bun necesar

Editia din acest an a Festivalului Verii de la Onesti, care s-a desfasurat in week-end, a stârnit, ca de fiecare data, si unele polimici in rândurile cetatenilor din municipiu. Unii dintre onesteni nu vor sa auda cu niciun chip de un asemenea festival, din diferite motive, si au tot spus ca astfel de manifestari nici nu trebuie organizate in municipiu. Acestia au primit un raspuns logic si de bun simt: daca nu le place la festival, atunci sa nu participe, intrucât nu-i obliga nimeni sa vina in parc si nu-i aduce nimeni cu forta. Insa unele dintre motivele celor care se impotrivesc organizarii festivalului merita luate in seama si analizate. Un aspect important ar fi cheltuielile si suportarea costurilor manifestarii. Multi onesteni, printre care chiar si unii consilieri locali, sustin ca festivalul are costuri mari si ca, mai ales in aceasta perioada de criza economica, n-ar trebui cheltuiti banii pe distractii. Insa mecanismul de finantare este unul mai complex. In primul rând, banii se cheltuie pe onorariile artistilor, insa cei care vin la festival, spectatorii, nu trebuie sa-si cumpere bilete de intrare si nu platesc pentru spectacolele la care asista. In cazul unui concert la Casa de Cultura, de exemplu, organizatorul de spectacole pune in vânzare bilete de intrare, pe care spectatorii le platesc, iar din incasari sunt platiti artistii. In cazul Festivalului Verii, plata artistilor o face municipalitatea, care, insa, isi recupereaza banii din taxele percepute de la agentii economici care isi comercializeaza produsele in timpul manifestarii. La rândul lor, si comerciantii isi recupereaza taxele, din vânzarile pe care le fac. Asta ar insemna ca toata lumea are de câstigat: spectatorii participa gratuit la spectacol, artistii au incasari din onorarii, iar agentii economici isi fac vânzare. Insa problema consta in proportia in care se realizeaza toate aceste lucruri. De exemplu, taxele incasate de la comercianti nu au fost suficiente pentru a plati integral artistii, fapt pentru care sumele necesare au fost completate cu bani de la bugetul local, circa 90.000 de lei, anul acesta. La rândul lor, comerciantii nu au cum sa suporte niste taxe prea mari, pentru ca exista posibilitatea ca vânzarile sa fie mult mai mici, caz in care ar iesi in pierdere. Dar nici ei nu pot fixa preturi mult prea mari la produsele comercializate, pentru ca nu le-ar mai cumpara nimeni. Lucrurile se leaga, in acest sens: daca puterea de cuparare a cetatenilor ar fi mult mai mare, vanzarile facute de comercianti ar creste, taxele impuse de municipalitate ar fi spori si ele, iar artistii ar putea fi platiti fara sa mai fie nevoie de alocari suplimentare din bugetul local. Unii dintre cei care se impotrivesc organizarii festivalului se mai plâng si de imbulzeala din parc, precum si de culoarea mai inchisa a unor participanti. Insa parcul are mai multe intrari si o suprafata destul de mare, deci aglomeratia poate fi evitata prin ocolirea principalelor alei, iar comunitatea rroma din Onesti este nesemnificativa din punct de vedere numeric, raportat la populatia totala a orasului. S-au mai plâns unii si de calitatea produselor comercializate in timpul festivalului, insa, daca ei nu au incredere, nu-i obliga nimeni sa manânce si sa bea la festival. Ei pot servi masa acasa si isi pot cumpara bautura de oriunde din alta parte. Cârcotasii sunt contrazisi si de numarul foarte mare de onesteni prezenti la festival, fapt remarcat si de Alexandra Ungureanu, care a sosit sâmbata seara, târziu, dupa ce s-a intunecat, atunci când a fost programat concertul ei, si care a observat, in timp ce se indrepta catre parc, ca aproape toate luminile de prin blocuri erau stinse si ca orasul era pustiu, moment in care a realizat ca “tot Onestiul e la festival”, dupa cum a spus ea. Una peste alta, Festivalul Verii ramâne un bun necesar, in ciuda cârcotasilor.

Gheorghe LEU