O noua carte a prozatorului G. Mosari

Anul trecut, ne-a vizitat la redactie prozatorul si publicistul israelian de limba româna G. Mosari, membru al PEN Clubului si al Uniunii Scriitorilor din România, originar din Bacau. Revenise acasa, impreuna cu sotia, medic de profesie, si prima iesire in oras a fost una scurta, de la Hotelul „Dumbrava”, unde de cazase, pâna la blocul de pe strada 9 Mai, aproape de Biserica Precista, unde locuise timp de aproape doua decenii. Voiau sa vada – si sa fotografieze – prunul sadit, in urma cu peste 30 de ani, de baiatul lor. Am depanat impreuna multe amintiri comune, care, cu ani in urma, fusesera sintetizate admirabil in acele savuroase tablete pe care le publica in cotidianul judetean „Steagul rosu” si care fusesera botezate de cititorii fideli „mosarisme”. Imi place sa cred ca acele savuroase „mosarisme” au fost punctul de plecare al impresionantei serii de tablete pline de umor pe care G. Mosari le-a adunat intre copertele a aproape 20 de volume, majoritatea fixând momente din foarte multele calatorii efectuate de neobositul caltor G. Mosari in jurul lumii. De altfel, una dintre carti se cheama „Almanahul calatoriilor mele”, carte ajunsa, iata, la a III-a editie, generos adaugita cu impresiile din ultimele calatorii. In „Rânduri despre Mosari”, prefata acestei noi editii, publicistul si criticul literar Razvan Voncu, de la Agerpres, il surprinde foarte bine pe G. Mosari: „Ca scriitor, Mosari este, spuneam, un umorist de calitate, practicând toate gamele umorului, de la cel de situatie la cel de limbaj. Daca gazetaria sa este o incercare de ridicare a faptului de viata la masura de aur a artei, literatura sa , refuzând in mare fictiunea, cauta sa evidentieze partea de arta ascunsa in faptul de viata. Mosari crede, dupa Oscar Wilde, ca viata a ajuns sa imite arta, dar il atreage nu artificializarea realitatii, ci palpitatia vietii din spatele conventiilor. Mosari e, in fond, un vizual, dublat de un povestitor inteligent, cu umor si, adesea, cu o usoara nota sentimentala”. Insemnarile de calatorie ale lui G. Mosari ne poarta din China in Cuba, din Thailanda in Iordania, din Insulele Canare in Insulele Caraibe si Insulele Baleare, din Peru in Brazilia, din Aregentina in Spania si Portugalia, din Franta si Monaco in Germania si „cizma italiana”, din Austria, in Grecia, din Elvetia in Belgia si Olanda, din Istanbul la Moscova, „capitala rosie a Rusiei”, si din Japonia in Romnia, „tara natala”, unde Mosari se simte „pe teren propriu”. Iar intâmplarile sale cu turisti reusesc sa ne destinda si sa ne reconforteze, gratie umorului savuros, deseori debordant, ironiei fine, darului sau de a surprinde cu acuitate semnificatiile fiecarei intâmplari. (St.O.)