In plin protest al profesorilor, am gasit o legenda a acestuia.Ni se pare foarte sugestiva si de aceea ne-am luat permisiunea sa o publicam.
Când Dumnezeu a creat profesorul, a chemat toti îngerii si i-a întrebat: -Cum ar trebui sa fie un profesor? Îngerii i-au dat mai multe raspunsuri, sa iubeasca copiii, sa ramâna mereu student, învatând continuu pentru a transmite elevilor lui cunostinte actuale si de valoare! Sa fie o fiinta care sa ramâna vesnic tânara, amabila, întelegatoare, modesta, creativa si corecta! Sa aiba cele trei perechi de ochi pe care profesorul trebuie sa le aiba, cu o pereche sa vada în timp ce scrie la tabla sau citeste, cu alta, sa vada ce nu ar trebui iar cu ultima, sa se poata uita la elev când acesta este obraznic si trebuie sa-i spuna „Te iert, alta data sa nu se mai întâmple!”. Sa poata preda lectia când copilul îi este bolnav acasa sau el însusi sufera de vreo boala! O fiinta care, desi uneori firava, este în stare sa stapâneasca prin tact pedagogic si talent o clasa de elevi, uneori mai înalti sau mai puternici decât el! Când a auzit aceste raspunsuri, Dumnezeu le-a spus îngerilor: „Acestei fiinte, care primeste atât de putin si da, sau i se cere atât de mult, mai trebuie sa-i adaugam ceva”. Ce ? au întrebat toti îngerii în cor. Dumnezeu le-a raspuns: „Lumina, multa lumina, pentru ca profesorul sa nu se stinga luminând!”. (Preluat de pe LMPopp)
