Despre libertatea buricului

E ceva diversiune; nu-l cred pe Presedintele Basescu atât de inocent incât sa-i scape din mâna clipa prielnica; clipa ce contine un cert potential de controverse; ma refer la povestea cu sexul „comercial” si consumul de droguri “usoare”, impinsa ca o mana cereasca in ghearele mass-media, imediat ce comisia parlamentara isi facea public raportul Udrea. Numai prostii ar putea fi amagiti c-ar fi vorba de o simpla coincidenta; „tehnica” e binecunoscuta de-acum, rasuflata, iar Presedintele a devenit un maestru al ambiguitatii: e insinuant, echivoc, derutant, loveste din flancuri prin invaluire: induci o agitatie noua ca sa inabusi alta veche, neconvenabila, ca in cazul de fata, fiindca scandalul cu ministresa blonda atinge, ma rog, onoarea PD-L -ului si, implicit, a insusi Dumnezeului acestuia, Presedintele. Deja cazul Ridzi, si ea protejata cheltuitoare de bani publici a “partidului”, smulsese câtiva dinti din fata din dantura sefului statului si, – o belea nu vine niciodata singura – hop, o alta doamna din panoplia de doamne a democrat-liberalilor, le cunosti dupa gentile scumpe, creaza suspiciuni urâte ce pot desfigura icoana de fata mare a PD-L –ului. Asa ca trebuia aruncata pe piata o alta prada buna de sfâsiat, mai gustoasa si frageda, ceea ce s-a si intâmplat brusc, când, cu o candoare de mare actor, Presedintele a lansat la apa torpila cu sexul si drogurile; cica, pretindea Domnia Sa, acum i-a venit rândul, intr-o Românie aflata in echilibru precar pe buza prapastiei; s-o creada mutu. România are alte probleme grave de rezolvat, dar in arsenalul politicii nu conteaza mijloacele, chiar daca sunt non-etice. Este adevarat ca studiul elaborat de sociologi si asumat de Presedinte releva distorsiuni de ansamblu din societatea româneasca; insa lansarea lui in dezbatere publica a fost nu intâmplator aleasa tocmai acum, pentru a dizloca din media cazul Udrea; asta una la mâna. Presedintele a procedat la fel si-n alte imprejurari similare când a fost nevoie sa ascunda gunoiul sub pres. Si, cu siguranta, o va mai face pâna la alegeri.
Media, cârcotasa ca de obicei, a si inhatat subiectul care aduce rating, care va naste aprige controverse, firesti, fiindca e vorba doar de copiii nostri, abandonând chestiunile vitale care framânta o economie aflata in criza. Demersul Presedintelui e cu atât mai grav cu cât, aprobând recomandarile studiului mai sus amintit, inscrie societatea româneasca pe traiectoria ticaloasei globalizari a libertatilor desantate promovate in planurile secrete ale celor care conduc lumea. Vezi „ILUMINATII” – Ezoterism. Teoria complotului. Extremism”, un demers academic de profunzime al francezului Pierre-André Taguieff. Citez (p. 350): „Aceasta usa deschisa, indemnul la < >, < >, < > la cerere, la recunoasterea legala a diferitelor forme de homosexualitate, ne va folosi (celor care conduc lumea, n.n.) la modificarea in profunzime a bazelor istorice ale „Dreptului Legitim” al Societatilor. El va fi un avantaj net de cea mai mare insemnatate in actiunea de a-i aduce pe indivizi la un declin al bunelor moravuri si la desolidarizare, fiecare urmându-si doar instinctul si interesele proprii, la distrugerea viitorului celor tineri prin incitarea lor la experienta nefasta a sexualitatii urgente si a avortului, la compromiterea morala a genereatiilor viitoare prin alcoolism, dependenta de droguri – piata drogurilor urmeaza sa fie controlata, la nivel mondial, de Ofiterii nostri superiori din Lojile Internationale – si sinucidere – considerata a fi un sfârsit eroic de un tineret dezabuzat si abandonat propriilor vicii”.
Astfel, din inconstienta si iresponsabilitate, Domnul Presedinte, prin aderarea la un adevarat demers legislativ de liberalizare a sexului „comercial” precum si a drogurilor usoare, e gata sa sacrifice o generatie de tineri doar pentru a câstiga simpatia stapânilor Noii Ordini Mondiale a lumii.
Iata ce se poate intâmpla când alegi un Presedinte lipsit de cultura politica, orgolios si conflictual, bun de gura si populist, preocupat doar de propriul „eu” hipertrofiat.

Ovidiu GENARU

Comentarii

  1. un cetăţean a zis:

    Revoluţionarii văd lucrurile în felul lor. Noi, cei care am stat şi i-am urmărit pe revoluţionari evoluând, avem altă părere. Cu tot respectul, românii de rând nu aservesc partidelor politice şi nici nu le sunt fani. Politicienii sunt cei mai urâţi de toată lumea. Cu siguranţă e vorba de reciprocitate, atât timp cât şi politicienii urăsc poporul. Dovada… dezinteresul cetăţeanului pentru politic. Cred că după 20 de ani, omul din popor are dreptul să sancţioneze politicul cum vrea el. Poporul a rămas singur. Presa aserveste stăpânul, precum un câine cuminte. Poporul s-a plictisit să mai şi citească. Mereu acelaşi lucru. Aşa că, uneori, mai pune omu’ botu’ la o cizmă, la un kil de zahăr, ulei, etc., făcând-o din cauza foamei în mod sigur şi gândind „lasă-i să dea măcar atât din alegeri în alegeri, f***-le muma-n c** !”. C-aşa-i românu’ !

Adauga un comentariu

*