Peste 200 de dependenţi de droguri „se bat” pe un singur loc în cele zece centre de tratament funcţionale, la nivel naţional.
Cifrele – şi aşa îngrijorătoare – ar putea fi elocvente doar dacă luăm în calcul ultimul „bilanţ” dat publicităţii de fostul şef al Agenţiei Naţionale Antidrog (ANA), Pavel Abraham, referitor la anul 2004: 35.000 de consumatori la nivel naţional. De atunci însă, deşi au recunoscut că numărul toxicomanilor este în creştere, autorităţile au fost incapabile să-i mai contabilizeze. Singura statistică, apropiată de realitate, este aceea a organizaţiilor nonguvernamentale care oferă asistenţă dependenţilor de stupefiante şi care au numărat aproximativ 17.000 de consumatori de heroină injectabilă doar în Capitală. Şi de parcă lipsa centrelor nu ar fi de-ajuns, şi numărul medicilor specializaţi în consilierea şi tratarea dependenţelor este insuficient, iar fondurile destinate asistenţei toxi comanilor sunt mai mult decât limitate. În aceste condiţii, oficialii Ministerului Sănătăţii (MS) pot admite doar că sunt depăşiţi de situaţie şi că nu pot vorbi despre strategii pe termen mediu sau lung, cu atât mai mult cu cât cele câteva centre existente au fost incluse într-un „proces de reorganizare”.
„Nu putem concepe politici clare fără să ştim cum vom fi organizaţi, ce responsabilităţi vom avea şi, mai ales, ce fonduri ni se vor pune de acum încolo la dispoziţie”, a precizat psihiatrul Ileana Botezat, şeful Centrului Naţional de Sănătate Mintală din MS.
Fonduri limitate
Potrivit acesteia, anul trecut au fost alocaţi 2.000 de lei pentru implementarea de politici care să crească atât accesul la tratament, cât şi numărul de pacienţi care să intre în programe de dezintoxicare. Anul acesta ar fi nevoie de o sumă de două ori mai mare. În plus, ar trebui dezvoltate strategii care să ajute la prevenirea răspândirii infecţiilor cu HIV şi hepatită C în rândul toxicomanilor, dar şi politici care să-i ajute pe dependenţi să se reintegreze social sau programe de susţinere psihologică pentru familiile acestora. „Adresabilitatea către astfel de centre a crescut, aşadar ar fi normal să crească şi fondurile”, a arătat psihiatrul.
Centre insuficiente
Pe de altă parte, deşi fenomenul dependenţei este extins la nivel naţional, majoritatea centrelor sunt concentrate în Capitală (Centrul Staţionar din sectorul 4, la care se adaugă secţiile de la spitalele „Sf. Stelian”, Floreasca şi „Grigore Alexandrescu”). „Mai există centre şi în judeţele Iaşi, în cadrul Spitalului de Psihiatrie Socola, şi Timiş – la Jebel, la Spitalul de Copii din Timişoara şi la Spitalul «Domniţa Bălaşa», dar nu putem spune că sunt suficiente”, a explicat Ileana Botezat.
În opinia acesteia, ar fi nevoie şi de mai multe centre pentru copii, unde aceştia să fie consiliaţi şi urmăriţi de psihologi, inclusiv post-tratament.
Asta, în condiţiile în care, în 2007, cel mai tânăr consumator de stupefiante care a apelat la ajutorul medicilor avea 11 ani. Dacă în centrele de zi, cum este şi cel din sectorul 4 al Capitalei, se prescrie tratament cu metadonă, în spitale, toxicomanii sunt asistaţi în perioada de sevraj. „Primesc suport metabolic şi susţinere generală cu ser, vitamine, sedative, până trec de perioada grea a sevrajului”, a precizat şeful Centrului de Sănătate Mintală. În opinia Ilenei Botezat, „prea multe strategii nu pot fi gândite, cât timp asistenţa nu va fi reorganizată”.
