V-ati umflat? Dezumflati-va!

La Primarie nu s-a intâmplat deocamdata nimic. Şi nici nu o sa se intâmple. Mai astept, nu neaparat sa vad pe cineva cu catusele la mâini, dar macar o demitere, o sanctiune ceva. O pedeapsa cât de cât!
De ani buni sunt martora la tot felul de actiuni ale politiei sau ale DNA-ului in care, practic, nu se intâmpla nimic. Adica, nu au o finalitate. Totul incepe fulminant, cu mare tam-tam si, in cele din urma se dezumfla ca un balon din cauciuc ieftin. Deja mi-a pierit extazul jurnalistic gândindu-ma ca, sigur, totul va fi, in cele din urma, un mare fâs. Niciodata n-am inteles ce se intâmpla de fapt. Incompetenta anchetatorilor? Anumite interese? Delasare? Circ ieftin de ochii lumii? Rea vointa? Nu mi-e clar, sincer! Orice ziarist, cred ca a trait acea frustrare când stia anumite luncruri murdare si nu le putea scrie din lipsa de probe sau de declaratii relevante. Adica, aveam subiectul in palma, dar nu il putem proba jurnalistic. Si daca vreo actiune a politiei pica ca un trasnet pe acel subiect, se crea in rândul ziaristilor o emulatie de nedescris. De fiecare data ne inchipuiam ca, in sfârsit, s-a facut nu numai dreptate, ci si lumina. Fiecare alerga care incontro dupa date, declaratii, amanunte. De cele mai multe ori ele veneau „pe surse”, sau daca aveau calea oficiala erau incomplete. Fara nume, fara date, dar bineinteles cu promisiunea ca vom primi un comunicat oficial la finalul anchetei.
Dupa o vreme, constati ca toate aceste trairi extazice sunt specifice doar ziaristilor debutanti, sau naivilor. Practic, nimic nu se intâmplă. Eu şi colegii mei, am „lustruit” ore in sir scarile Tribunalului sau ale Judecatoriei din Bacau in asteptarea celor acuzati, care urmau sa iasa de la audieri, sau al vreunei declaratii oficiale asteptate din partea vreunui avocat sau achetator. De fiecare data am stat degeaba, fie ca cei anchetati erau interlopi, capi ai Permiselor Auto, sau mai marii mafiei imobiliare.
Si de data asta pare sa fie la fel. Marele subiect, cu retinerea celor aflati din Primarie, probabil se va termina la fel de rapid cum a inceput. Vreau si eu, ca ziarist, sa am satisfactia ca am urmarit subiectul pâna la finalizare, când acuzatii, devin vinovati si in cele din urma condamnati. Sa am macar sentimentul ca nu stau pe loc, ci ca acolo, ceva se schimba. Nu e prea placut sa ai sentimentul ca traiesti in orasul in care nu se intâmpla nimic. Ba, e chiar frustrant! (Olimpia FILIP)