Gerard Depardieu: Fericirea şi nenorocirea devin repede obsesii

Va împlini 61 de ani a treia zi de Crăciun şi, iată, din ce în ce mai des lui Gerard Depardieu i se întâmplă să se întoarcă în timp. A făcut-o în octombrie, când se împlinea un an de la moartea fiului său, Guillaume, şi a afirmat: „Nu trebuia să mă nasc. Am ştiut-o mereu. Pentru mama mea am fost ca un soi rău”. A vorbit, iată, din nou, făcând un scurt bilanţ al vieţii sale. Acum, îşi permite orice: să fie liber ca artist, să nu se teamă de ceea ce spune, şi chiar să se urască. De critici nu îi pasă, pentru că, spune el, „nimeni nu ar putea să mă deteste aşa cum o fac eu însumi. Dar nu am nicio problemă cu asta”. Şi se vede. Vorbeşte cu o detaşare imensă despre tot. Atât despre viaţa lui, cât şi despre Guillaume.„Multă vreme am fost complexat de lipsa educaţiei şcolare. Mi-a trebuit ceva timp pentru a realiza norocul pe care îl aveam. Ca toţi cei care nu au fost la şcoală, îmi place să citesc şi să învăţ”, a mărturisit starul. Dacă viaţa nu părea foarte generoasă cu el, i-a făcut totuşi un cadou superb, pe care din păcate, după cum consideră el, nu a ştiut să îl preţuiască: fiul său, Guillaume. „Era foarte dotat, dar nu avea o «ieşire de incendiu». Era «fiul cuiva» şi trăia cu adevărat greu. Eu, cum nu veneam de nicăieri, am avut mereu şansa să am o «scară de urgenţă» în cap”, subliniază marele actor francez, nominalizat la Oscar pentru „Cyrano de Bergerac” şi câştigător al Globului de Aur cu rolul lui Georges din „Green Card”.Dotat cu un talent uriaş, Depardieu a reuşit să surprindă criticii cu registrul imens pe care îl acoperea, cu darul său de a aborda roluri diametral opuse, cu aceeaşi uşurinţă. Şi cu mare succes. După cum mărturiseşte starul, „când filmez, ştiu numărul de spectatori care vor veni să vadă producţia. După calitate, este un truc destul de simplu”. Dar, dincolo de platou, dincolo de scenă, dincolo de covorul roşu, este Gerard Depardieu fericit? Răspunde chiar el: „Nu-mi pun niciodată această întrebare. Fericirea şi nenorocirea devin repede obsesii dacă te gândeşti la ele”.