Stirea aparuta in cotidianul „Curentul” cum ca Sorin Rosca Stanescu si Bogdan Chirieac, ziaristi de renume ai presei centrale, incercau sa il santajeze pe seful Agentiei Nationale de Integritate, Catalin Macovei, m-a pus serios pe gânduri. De fapt, pot spune ca m-a dezgustat intr-un asemenea hal, incât am avut senzatia ca intreg sistemul meu de valori s-a rasturnat cu susul in jos. Oameni ai caror articole de presa le-am savurat pâna in cel de-al 12-lea ceas, se dovedesc acum, niste false valori sau niste curvo-ziaristi, care nu au facut altceva decât sa ne minta pe fata.
Eram absolut convinsa ca ziaristi care isi pateaza numele cu spagi exista de când lumea si pamântul, dar nu la nivelul presei centrale, in care vedeam un model. Inca imi e greu sa cred ca un ziarist de calibrul lui Stanescu ori Chirieac se preteaza la asemenea mizerii, greu de imaginat. Ce sa mai spui atunci in cazul ziaristilor locali care auzi ca se prostitueaza pentru un sac de ceapa sau un rachiu? Oameni care scriu dupa ureche, fara sa respecte nici cele mai mici norme jurnalistice, care nu cunosc termenul de „deontologie”, care sunt atât de obedienti in fata altora, incât, sincer, ma apuca in acelasi timp, si greata, si disperarea. Cu ani in urma am cunoscut gazetari adevarati, care tineau cu dintii ca numele lor sa nu fie patat. Nu vreau sa jignesc pe nimeni, dar azi, acestia sunt mai rari ca iarba de leac. Chiar daca pare greu de crezut, exista ziaristi care cunosc indeaproape cum se foloseste santajul, cum se iau spagile cu o mâna si scamele cu alta si simt pe propria lor piele cum, zi de zi, li se subtiaza limba si buzele de atâta lins si pupat in dos. Si totusi, asa multiati profesional cum sunt, poarta inca numele de ziaristi.
Daca ani buni am crezut ca in orice breasla selectia se face in functie de valori, azi, inclin sa cred ca cei care rezista in presa sunt curvo-ziaristii. Pentru ca ei stiu sa muste la comanda, sa linga atunci când trebuie, sau sa inchida ochii atunci când li se cere acest lucru. Perfect pentru lumea in care traim! Corectii, deontologii, onestii or fi ei buni! Dar, n-avem nevoie! (Olimpia FILIP)
