Presedintele Basescu are apucaturi de baietas de cartier! A reusit, a nu stiu câta oara, sa ma socheze cu felul sau de a fi. De data asta altoind din senin un pusti care abia reusea sa ajunga la clanta de la usa. Ce l-o fi deranjat pe actualul presedinte nu mi-e clar, dar oricum nu are scuza pentru gestul sau. Faptul ca si-a pus mintea cu un tânc de zece ani, spune multe despre caracterul acestuia. Practic, gestul lui Basescu ii pica manusa pe felul sau de a fi. E doar o veriga, in sarabanda gesturilor si vorbelor care-i apartin si cu care ne-a obisnuit de câtiva ani incoace. Dupa „tiganca imputita”, „hai sa o facem pe masa”, „gaozar”, vine si vremea unei trosneli cu un copil de clasa a treia. Clar, acesta este nivelul lui Basescu. Atât poate, atât face.
De ceva vreme, intreg PDL-ul este intr-o criza generala de nervi. Spun asta intr-o perfecta cunostinta de cauza, deoarece in doar o saptamâna am asistat la ceea ce n-am vazut tot anul: adevarate isterii la tot felul de pedelisti. Am crezut initial ca furia sefului de la Agentia Judeteana de Prestatii Sociale, atunci când i-am solicitat un punct de vedere vizavi de un subiect de presa in care era implicat este doar un accident trecator. Omul a inceput sa urle in gura mare ca „i se rupe” ca va aparea in ziarul nostru ca sa ne zica apoi pe un tot cât se poate de imperativ sa nu-l mai „frecam la cap”. N-au trecut doua zile si am dat nas in nas cu adjunctul de la Casa de Pensii care, intr-un mod cât se poate de caraghios, a inceput sa-si puna agenda in cap ca sa nu-l putem fotografia, iar apoi ne-a dat rapid pe usa afara. Niste reactii elegante, as spune eu, din dorinta de a fi ironica. No comment! Acesta este nivelul!
O vorba din popor supune ca adevaratul caracter al omului se vede in situatiile de criza. Ce i-o fi deranjat asa de tare pe oamenii astia, nu stiu. Cert este ca, de ceva vreme, PDL-ul este intr-o permanenta stare de nervi, din care refuza sa iasa. Cu totii, de la cap la coada, sunt nervosi, au chef de scandal, ba chiar de mardeala. De ce or avea nervii intinsi, nu stiu. Au probabil senzatia ca le fuge pamântul de sub talpi sau le este frica ca fotoliile li se zguduie? Cert este un singur lucru: toti sefii astia, de la mic la mare, se zbat intr-o mare criza de nervi. Cea economica nici n-o simt. (Olimpia FILIP)
