Lefter, resemnat la bara!

Ioan Silvu Lefter, fostul prefect al Bacaului de acum vreo noua ani, nu mai poate scoate capul din casa din cauza datoriilor. Angajatii l-au dat in judecata ca nu si-au luat salariile, zeci de firme il cheama in instanta pentru tot felul de datorii, iar darile la bugetul de stat sunt destul de marisoare si s-au cam adunat de ceva vreme.
Practic, un demers jurnalistic in care se iau la „scarmanat” firmele private nu-si are rostul, cu atat mai mult cu cat un ziarist nu dispune nici macar de parghiile legale de a adanci verificarile. Un astfel de subiect capata consistenta doar in momentul in care se pune problema unor datorii catre bugetul de stat ale unui politician, sau cand angajatii sai striga ca nu si-au luat lefurile.
In situaţia de faţa, desi multi care s-ar afla in situatia fostului subprefect s-ar perpeli noaptea in pat din cauza datoriilor, Lefter este resemnat! Si de un calm aproape iesit din comun! „Sta tare cu psihicul!”, ar spune prietenii. „Il doare in dos”, ar zice angajatii. „Are pile sus!”, ar zice dusmanii. „E resemnat cu situatia”, as spune eu. Sunt de acord cu orice relaxare si resemnare, dar cu conditia sa nu incurci pe nimeni. Fiecare om e liber sa faca ce vrea, dar pe turta si banii lui. Dar atat timp cat 60 de familii stau cu burta si buzunarele goale, resemnarea nu prea isi are rostul! Blandul Ben (n.r. – porecla sa din tinerete) stie ca are zeci de procese pe rol si executorii judecatoresti ii bat la usa, in schimb el este resemnat! Pare sa fi renunţat la lupta şi asta nu e bine, atit pentru el cat şi pentru cei ce depind de acesta. Nu de alta, dar resemnarea şi renunţarea la lupta nu pot conduce nicaieri. Pentru ca intre resemnare şi indiferenţa nu e decat un pas. In gol.(Olimpia FILIP)