Convenţiile civile pot fi impozitate în două moduri

Incepând cu 1 ianuarie 2007, veniturile din contractele/convenţiile civile încheiate potrivit Codului civil pot fi tratate, din punct de vedere fiscal, în două moduri, în funcţie de opţiunea beneficiarului venitului.

Astfel, ele pot fi înregistrate ca venituri din activităţi independente, pentru care plătitorii veniturilor au obligaţia de a calcula, de a reţine şi de a vira impozit prin reţinere la sursă, reprezentând plăţi anticipate, aplicând o cotă de impunere de 10% la venitul brut, sau ca venituri din alte surse, pentru care platitorii veniturilor au obligaţia de a calcula, de a reţine şi de a vira impozit FINAL prin reţinere la sursă, aplicând o cotă de impunere de 16% la venitul brut.

ÃŽn primul caz, persoana fizica beneficiara a venitului are obligaÅ£ia să îşi înregistreze contractul/convenÅ£ia civilă încheiată potrivit Codului civil, în termen de 30 de zile de la încheierea acestuia/acesteia, la organul fiscal în raza căruia îşi are domiciliul fiscal. De asemenea, va depune până în data de 15 mai a anului următor celui în care a realizat venitul, formularul 200 – „DeclaraÅ£ie specială privind veniturile realizate”, urmând ca în termen de 60 de zile de la primirea deciziei anuale de impunere emise de organul fiscal, să achite diferenÅ£ele de impozit datorate (diferenÅ£ele între cota de impunere de 16% ÅŸi cota reÅ£inută la sursă de 10%).

În cel de-al doilea caz, persoanele fizice care realizează venituri din activităţi desfăşurate pe baza contractelor/convenţiilor civile, care optează pentru impunerea venitului brut cu cota de 16%, impozitul fiind final, nu mai au obligaţia înregistrării convenţiei la direcţie fiscală şi nici obligarea depunerii vreunei declaraţii de venit.

Contribuabilii îşi vor exercita opţiunea în scris, în momentul încheierii fiecărei convenţii sau contract civil. Opţiunea este aplicabilă veniturilor realizate ca urmare a activităţii desfăşurate pe baza actului încheiat pentru care s-a exercitat opţiunea.

Obligaţiile, din punct de vedere fiscal, pe care le are plătitorul de venituri sunt reţinerea la sursă a impozitului, conform opţiunii persoanei fizice beneficiare a venitului (10% sau 16%), şi să îl vireze până în data de 25 a lunii urmatoare celei în care se plăteşte venitul, declararea impozitului reţinut la sursă în formularul 100 „Declaraţie privind obligaţiile de plată la bugetul general consolidat”, precum şi depunerea unei declaraţii informativă privind impozitul reţinut, pe beneficiari de venit, până în ultima zi a lunii februarie a anului curent pentru anul expirat, în primul caz, respectiv până la data de 30 iunie a anului curent pentru anul expirat, în cazul al doilea.