Razboiul informational, cum cu mandrie se autodenumeste dezinformarea, utilizeaza toate suporturile media, cea care se pretinde a fi „a patra putere in stat”; in privinta asta, nimeni nu mai are dubii. Fiecare grup de interese incearca sa-si mascheze prezenta publica trimitand la inaintare, in prima linie, structuri media formatoare de opinii, ca trupe de asalt ale „impartialitatii” presei „aflate in slujba adevarului”.
Cum, insa, libertatea de opinie este un bun castigat si incontestabil, fiecare jucator are dreptul sa iasa in arena cu tot ce-si doreste, asumandu-si riscul de a fi sau a nu fi credibil pe o piata informationala aglomerata pana la paroxism si de alte opinii, multe dintre ele contrare. Din aceasta coliziune labirintica urmeaza ca noi, cititorii, sa selectam in functie de simpatii, afecte, analize si competenta imaginea cat mai putin distorsionata a evenimentului comentat; evaluarea cere prudenta, dar, chiar si circumspectia noastra este fatalmente subiectiva; n-avem timp de reflectii si nu o data cadem victima tehnicilor manipulatorii abile, puse in opera de „meseriasi”; acestia te pot convinge prin scenarii bine ticluite, ca in cazul relatat mai jos, ca laptele e negru, prin punerea in miscare a unei infernale masinarii de influentare si intoxicare a fluxului informational.
Firma „Ruder Finn”, de Public Relations, din Washington a fost angajata de guvernele din Croatia si Bosnia-Hertegovina, precum si de albanezii din Kosovo, in timpul razboiului din anii 90, pentru a le crea o imagine favorabila in lume, in dauna Serbiei, cu care se aflau in conflict. Informatia este prezentata de Jacques Merlino, in cartea sa intitulata „Adevarurile iugoslave nu sunt toate bune pentru a fi rostite”, sub forma unui interviu cu James Harff, directorul firmei.
Perioada era critica, Iugoslavia se dezmembra in statele componente, partile beligerante se acuzau reciproc de purificare etnica, de masacrarea populatiei civile si trebuia justificata o interventie internationala sub egida ONU, pentru stingerea conflictului.
Fireste ca tinta era diabolizarea Serbiei comuniste. Acestea sunt datele problemei; trebuia creat un val de simpatie publica fata de aspirantii la independenta, Croatia, Bosnia-Hertegovina si albanezii din Kosovo – demers aproape imposibil de operat, intrucat in mentalul evreiesc cele doua tari aveau in trecutul lor reale episoade de antisemitism (lagare de concentrare, in Croatia, caracterul de stat fundamentalist islamic al Bosniei etc.).
Asadar, chestiunea era foarte delicata, insa cei de la firma „Ruder Finn” sunt asi in distribuirea si circulatia rapida a informatiei catre media.
„Noi stim ca prima asertiune este cea care conteaza, de fapt. Toate dezmintirile ulterioare sunt total ineficiente”, spune James Harff. Viteza este esentiala”.
Firma detine un index cu nume de jurnalisti, politicieni, organisme, analisti politici, trusturi media etc., care, contactate in functie de tema, pot genera o reactie favorabila rapida; de asemenea, firma plaseaza editoriale, sustine interviuri la televiziunile americane, elaboreaza scrisori si chiar proiecte de rezolutii numai bune de votat in Congresul American si chiar in Consiliul de Securitate al ONU!
Nici o cale neortodoxa, subterana, nu este refuzata de firma pentru a-si atinge tinta. „Cand obtinem un suport convenabil, o declaratie, un punct de vedere benefic subiectului nostru, avem grija sa-l multiplicam instantaneu in toate formele media si, lucru important, determinam reactiile.
Cand in 2-5 august 1992 „Newsday” din New York a publicat articole despre lagarele sarbesti, noi am sarit pe aceasta informatie si am convins trei mari organizatii evreiesti sa publice o reactie in „The New York Times” si sa organizeze proteste in fata sediului ONU.
A urmat faza in care s-a pus semnul de egalitate intre sarbi si nazisti. Am reusit , dintr-o singura lovitura, sa oferim o poveste credibila despre baietii buni si baietii rai. Comparatia cu Germania nazista (camere de gazare, purificare etnica si rasiala) a produs socul emotional scontat si imaginea clientilor nostri s-a imbunatatit considerabil.
„Bine, dar nu dispuneati decat de doua articole din „Newsday”!, a intervenit Jacques Merlino, care ar fi putut sa fie neadevarate”.
„Munca noastra nu consta in verificarea informatiilor; noi am accelerat fluxul lor, pentru ca erau favorabile clientilor. Nu noi am sustinut ca lagarele de concentrare ar fi fost sarbesti, ci ziarul „Newsday”, a precizat scurt James Harff.
„Si responsabilitatea dumneavoastra care-i?”.
„Noi suntem profesionisti, ne facem treba pentru care am fost angajati. Nu suntem platiti pentru a fi morali. Daca dumneavoastra vreti sa demonstram ca sarbii au fost niste biete victime, ne faceti o comanda, platiti si totul e O.K.”
Dupa cum se stie, lovitura de imagine data sarbilor a fost magistrala. „Ruder Finn”, firma de lobby, si-a onorat exemplar comanda.
Asadar, „consumati” informatiile cu circumspectia cuvenita.
Mercenarii lucreaza.
Ovidiu GENARU
