În lipsa părinţilor, copiii îşi caută prieteni imaginari. Unii copii nu acceptă bonele, iar bunicii sunt hiperprotectori, spun medicii.
Copiii compenseanză lipsa părinţilor prin căutarea unor prieteni imaginari, atenţionează specialiştii. Conform unui raport făcut public la sfârşitul acestei săptămâni, în anul 2009, numărul cazurilor semnalate de micuţi la Telefonul Copilului a crescut cu aproape 175%, faţă de 2008.
„Aproximativ 65% dintre copii îşi caută prieteni imaginari, cărora să le poată împărtăşi direct anumite gânduri sau probleme pe care ei cred că le au. De obicei însă, acestea sunt fantasme”, a declarat, la REALITATEA TV, prof. univ. dr. Florin Tudose, medic psihiatru la Spitalul Universitar de Urgenţă din Bucureşti.
Medicul spune că cei mai importanţi în dezvoltarea psihică a unui copil sunt părinţii. În zilele noastre însă, după cum arată cifrele, părinţii petrec, în medie, cam o oră pe zi cu copiii lor. Cei care îşi permit angajează bone, care să stea cu copii, iar alţii aleg să fie înlocuiţi cu bunicii copilului.
Specialiştii atenţionează că există cazuri în care copiii nu acceptă prezenţa bonei şi nu reuşesc, în final, să stabilească o legătură cu acea persoană străină. Pe de altă parte, bunicii sunt prea protectori.
„Nici bunicii, nici bonele nu pot să descopere un lucru foarte important, chiar dacă petrec zilnic mai multe ore cu un copil. Este vorba despre aptitudinile acestuia. În plus, bunicii sunt hiperprotectivi. Nimeni nu poate înlocui părintele”, explică psihiatrul Tudose.
Medicul a mai subliniat şi faptul că, după împlinirea vârstei de un, copilul are nevoie de ambii părinţi. Nu puţini sunt cei care aleg să plece să lucreze în străinătate şi să lase copilul doar în grija unui părinte.
