Numeroase studii au aratat ca desenele animate se numara printre cele mai brutale emisiuni difuzate la televizor, o ultima analiza fiind data publicitatii de CNA in martie 2010. Acasa, la gradinita ori scoala, jocurile copiilor de astazi sunt puternic influentate de continutul desenelor animate, in special al celor cu un mesaj violent direct.
Aproape nimeni nu se mai indoieste ca vizionarea in exces a desenelor animate are o influenta negativa asupra copiilor. Ne miram de ce acestia devin agresivi, se substituie personajelor periculoase, isi insusesc un limbaj nespecific varstei lor si devin irascibili in momentul in care, dependenti de aceste fictiuni, li se interzice accesul la astfel de filme. Prin contrast, copiii canalizati spre activitati in aer liber sau spre jocuri colective, comunica mai usor, sunt mai sociabili si isi pretuiesc mai mult partenerii de joaca.
Ce spun psihologii
Psihologii sustin ca de la varste mici, copilul inca nu are mecanisme de aparare sau control pentru spaimele induse de imagini care nu vin din lumea lui. Studiile au demonstrat ca la copii, comportamentele agresive de gen razboinic se produc cu precadere dupa vizionarea unor filme despre razboi. Aceeasi situatsie se petrece si in cazul desenelor animate violente. Un rol decisiv il pot avea parintii, pentru ca este important ca acestia sa se gandeasca la niste activitati speciale pentru copilul lor, in asa fel, incat el sa nu se plictiseasca si inainte ca televizorul sa para singura solutie. Copiii sunt plini de spontaneitate in gasirea de noi activitati si vor apela la ea daca televizorul nu este la indemana. Insa, nu de putine ori, pentru a nu mai fi deranjati de copii, chiar parinjii deschid televizorele si-si invita odraslele sa se uite la televizor. La orice, numai sa nu-i mai necajeasca…
Cine a mai auzit de Mikey Mouse?
Intrebati copiii din ziua de astazi daca au auzit sau stiu cum arata „Patratel”, „Balanel si Miaunel”, „Lolek si Bolek”, „Omuletul lui Gopo”, si chiar „Mickey Mouse”! Habar n-au, dar pot sa reproduca fidel schemele de la „Confruntarea Shaolin”, „Ben 10”, „Secretele familiei Sambata” si isi doresc sa fie invincibili precum „Spiderman” sau „Luptatorii Bakugan”. Sunt personaje fictive care devin modele pentru ei, comportandu-se aidoma lor, acasa sau la gradinita. „Din pacate, ei se substituie acestor personaje, vor sa fie super eroi, vor ca totul sa se faca repede, toate dorintele sa ii fie indeplinite”, spune educatorea Olivia Florea, directoarea Gradinitei cu program prelungit nr. 28 Bacau. In gradinita,
pana la sase ani se acumuleaza cea mai mare parte a deprinderilor. S-a ajuns insa in situatia ca astazi, copiii sa nu mai interacţioneze in mod direct cu mediul inconjurator, sa nu cunoasca gustul fructelor, sa nu stie mirosul florilor sau asperitatea unei frunze. Cauza? Sunt lasati in fata televizorului sau calculatorului ore in sir. Si totusi, 30 de minute pe zi, copiii pot fi lasati sa urmareasca unele emisiuni educative care dezvolta deprinderi, priceperi sau emotii.
Jocul , ca mijloc de educatie
Jocul in colectivitate dezvolta copiilor o serie intreaga de deprinderi, priceperi, emotii si aptitudini. Exista o serie intreaga de jocuri care-i ajuta pe copii sa comunice mai usor, sa se integreze intr-un anumit grup, sa-si foloseasca toate partile corpului. Toate sunt benefice pentru buna dezvoltare fizica si psihica a copilului. Va fi mult mai fericit daca va sari si va juca sotron alaturi de mai multi colegi de varsta lui decat daca va sta singur, in fata televizorului.
Se jucau copiii mai mult pe vremea lui Ceausescu?
Cand calculatorul nu era decat un vis, iar la televizor nu puteam urmari decat doua ore zilnic, jocurile copiilor erau mult diferite decat cele de astazi. „Sotronul”, „Turca”, „Sapte pietre”, „Ratele si vanatorii”, „Tara, tara, vrem ostasi” sau „Ascunsa” le dezvolta indemanarea, rezistenta fizica sau capacitatea strategica. Parintii trebuie sa redescopere aceste jocuri impreuna cu copiii lor, pentru buna dezvoltare a acestora din urma. Copiii sunt foarte incantati cand ii anunti ca vor juca „Apa, foc!”, „Jocul mut!”, „Catelusul ciufulit”, „Barza si broscutele”, „Tomanap”. Unii dintre ei au descoperit „baba oarba”, cum e cazul nepotului meu care, ori de cate ori vine la mine, imi cere sa jucam, „macar un minut, te rog”, „baba oarba”!
Duceti copiii la biserica!
Multe filme de desene animate difuzate la televizor au drept personaje monstri care distrug lumea, moartea, care este supusa tuturor caznelor. In aceste momente intervine curiozitatea copiilor, care isi intreaba parintii cine sunt acestia si de ce ne vor raul, punandu-i pe acestia in dificultate. Biserica ii indeamna pe parinti sa acorde mai mult timp copiilor pentru activitati comune educative, sa nu-i abandoneze in fata televizorului si sa-i aduca mai des la sfintele slujbe. „Copiii trebuie sa participle la jocuri distractive, de memorie, la activitati educative, sa citeasca mai mult, iar parintii trebuie sa-i aduca la Biserica pentru a auzi tot felul de lucruri frumoase, despre Dumnezeu, despre Hristos, despre sfinti”, spun preotii.
Violenta tv creste agresivitatea baietilor
Baietii cu varste cuprinse intre 2 si 5 ani care se uita la desene animate sau sporturi violente la televizor prezinta mai multe riscuri de a fi agresivi sau neascultatori atunci cand cresc, este concluzia unui studiu publicat in ziarul medical „Pediatrics”. S-a descoperit ca, in cazul copiilor prescolari, cu cat timpul alocat emisiunilor de televiziune violente este mai mare, cu atat acestia vor prezenta mai multe riscuri de a dezvolta un comportament antisocial – agresivitate, indisciplina, dupa ce intra la scoala, se mentioneaza in acest studiu. Potrivit acestuia, „desenele animate sunt principalul vinovat”. Majoritatea parintilor considera ca desenele animate nu sunt periculoase pentru copiii lor pentru ca nu sunt reale si sunt caraghioase, dar faptul ca personajele de desene animate se confrunta cu violente care ii doboara dar isi revin in secunda urmatoare induce o falsa impresie de violenta si in ceea ce priveste viata reala. Potrivit studiului, baietii sunt mai sensibili la acest tip de influenta decat fetele, pentru ca acestea au tendinta de a viziona programe mai educative si mai putin violente.
Cartoon Network si Jetix, cele mai violente canale TV!
Numeroase studii au aratat ca desenele animate se numara printre cele mai brutale emisiuni difuzate la televizor, o ultima analiza in acest sens fiind data publicitatii de Consiliul National al Audiovizualului (CNA) in martie 2010. „Reprezentarea violentei televizuale si protectia copilului”, studiu coordonat de prof. dr. Ioan Dragan, directorul Centrului de Studii Media si Noi Tehnologii de Comunicare al Universitatii Bucuresti, cu sprijinul UNICEF – Romania, a fost efectuat pe un corpus de programe TV din saptamana 5-11 ianuarie 2009, corpus insumand 348 deore si 15 minute de programe. Au fost cercetate trei canale pentru copii Cartoon Network (CN), Jetix (J) si Minimax (MM), timp de o saptamana, patru ore pe zi, dupa un algoritm care sa acopere toate emisiunile difuzate. Potrivit studiului, la nivel general, pe intreaga perioada monitorizata s-au inregistrat 2005 acte de violenta in desenele animate de pe cele trei canale. Media per canal este de 668 de acte de violenta, cel mai violent canal, din punct de vedere al frecventei „pure”, fiind „Jetix”-ul, cu 852 de acte, urmat de „Cartoon Network” -815 acte, si de MM, cu 338 de acte.
Efectele violentei TV asupra copiilor de varsta prescolara
“Influenta tot mai mare a televiziunii reprezinta cel mai important eveniment din cadrul mediilor de informare din ultimii 30 de ani. Daca vor continua actualele tendinte in ceea ce priveste televiziunea, la varsta de 18 ani copilul de azi va fi petrecut in medie mai mult timp urmarind programele de televizor decat pentru orice alta activitate, cu exceptia somnului”. (A. Giddens, 1997). Practica educativa, dar si cercetarile in domeniu, arata ca tot mai multi copii sufera de deficit de atentie si hiperactivitate cunoscuta sub numele de ADHD. Specialistii spun despre acesti copii, ca nu pot urmari o discutie oarecare, mintea lor fiind repede furata de „altceva” sau mai simplu spus nu se pot concentra asupra unui subiect sau activitate. Prin urmare scaderea atentiei, a concentrarii, lipsa rabdarii, a motivatiei sunt doar cateva din caracteristicile ADHD-ului, care are repercursiuni asupra omului modern. Privitul excesiv la televizor, continutul programelor TV, dar si impactul tehnologiei audio-video, a calculatorului si jocului pe televizor sunt considerati cei mai importanti factori pentu aparitia acestui simptom. Motivul pentru care copiii nostri nu mai urmaresc sensul unei prezentari sau discutii libere, sau faptul ca prefera televizorul, desenul animat si calculatorul in detrimentul povestilor sau lecturilor cu mesaje educative clasice, se datoreaza faptului ca televizorul schimba rapid centrul atentiei, aceasta fiindu-le furata de alt stimul.
Ei sunt puternic stimulati de imaginile care se perinda cu repeziciune la TV, de zgomotul si agitatia permanenta a personajelor din desene animate, incat s-au obisnuit sa fie stimulati vizual si auditiv din afara de stimuli puternici. Acesti stimuli determina si hiperactivitate, care presupune o continua agitatie sau „zbantuiala”, o usoara stare de tensiune sau nervozitate care poate fi vizualizata prin miscarea continua a mainilor sau picioarelor. Hiperactivitatea este de fapt cauza impulsivitatii si a irascibilitatii excesive, a lipsei de control interior. Mai tarziu, aceasta hiperactivitate nestopata poate duce la delincventa sau comportament antisocial.
Daca la copii aceasta afectiune ingrijoreza mai cu seama datorita problemelor pe care le intampina in invatare, pentru tineri sau adulti, consecintele pot fi mult mai grave.
G.Rocher spunea referindu-se la mica copilarie ca „este perioada cea mai intensa de socializare, este nu numai cea in care fiinta umana are cele mai multe lucruri de invatat… dar si cea in care ea este mai plastica si cea mai apta sa invete, caci o face atunci cu o usurinta si cu o rapiditate pe care nu le va mai intalni tot restul vietii”. De aceea, daca de mici copiii sunt supusi la astfel de experiente care ii bruscheaza, le seduc atentia cum face mediul TV, atunci cand sunt pusi in fata unor activitati care nu socheaza in niciun fel, ei nu-si mai pot concentra atentia si dau semne de plictiseala. Controlul din exterior al atentiei, prin asa numita „reactie de orientare” in fata pericolului, nu numai ca nu favorizeaza dezvoltarea centrilor superiori ai atentiei, ci ii si inhiba.
In faţa televizorului, copilul nu este pus sa faca un efort presonal de evaluare a situatiilor, nimeni nu-l intreaba despre mesajul educativ, despre ce e bine sau rau intr-un film de desene animate, astfel incat privitul la televizor devine o predare pasiva, trairea unei experiente sau a alteia nu cere un efort constient de concentrare si de aceea ei nu mai gasesc nimic interesant in ceea ce presupune efort de gandire sau actiune.Gordon Well arata ca acei copii care au ascultat multe povesti in perioada copilariei mici, vor fi mai buni la scoala deoarece acestea le-au stimulat gandirea si imaginatia, pe cand televizorul franeaza dezvoltarea gandirii, a imaginaţiei si a abilitatilor verbale. O realitate trista a zilelor noastre, este aceea ca tot mai multi copii nu mai asculta povesti decat la gradinita, televizorul satisface aceasta nevoie, fara a implini functia pe care povestile o au in invatarea limbii si-n dezvoltarea gandirii creatoare. Povestile ii ajuta sa caute sensul dincolo de lucruri, le dezvolta intuiţia, perceperea lumii dincolo de aparenta. Ele sunt purtatoare de intelesuri, mesaje educative, permit comunicarea si dialogul.
De multe ori , parintii traiesc cu impresia falsa ca, prin simpla vizionare TV, copiii isi vor imbogati bagajul de cunostinte, isi vor dezvolta capacitatea de intelegere sau de vorbire. Dar pentru a putea dobandi aceste abilitati este necesara o experienta interactiva, o participare proprie, ceea ce nu se intampla in cazul televizorului.
Dan MINDIRIGIU
