După un an în care şi-a văzut cariera pusă sub semnul întrebării din cauza unei accidentări de groază la cap, dar în care a câştigat trei trofee cu Inter Milano, între care şi Liga Campionilor, căpitanul naţionalei României, Cristi Chivu, spune că nu satisfacţiile profesionale sunt cele mai importante pentru el, ci acelea pe care i le oferă cei dragi.
Anul 2010 a început cum nu se putea mai rău pentru Cristi Chivu, cu o accidentare groaznică la cap: o fractură de craniu care a necesitat o intervenţie chirurgicală şi apoi o perioadă delicată, în care aştepta să vadă dacă va mai putea juca fotbal. Deşi medicii estimau că va lipsi de peteren cel puţin o jumătate de an, căpitanul „tricolorilor” s-a refăcut într-un timp record şi a fost pe teren la toate cele trei trofee câştigate de Internazionale Milano la finalul sezonului 2009/2010: cupa şi campionatul Italiei şi Liga Campionilor.
Acum, Chivu a revenit şi printre „tricolori”, el fiind convocat de Răzvan Lucescu pentru amicalele cu Ucraina, Macedonia şi Honduras, dar a fost învoit pentru a participa, marţi, la Reşiţa, oraşul său natal, la ceremonia de dezvelire a bustului tatălui său, fostul fotbalist şi antrenor Mircea Chivu, decedat în 1998, la vârsta de 44 de ani. Momentul l-a emoţionat pe puternicul fundaş al lui Inter Milano, trecut prin momente foarte grele în acest an, şi l-a făcut să afirme că familia sa este pentru el mult mai importantă decât un trofeu câştigat, chiar şi decât Liga Campionilor.
„Momentul în care ridici trofeul Ligii Campionilor deasupra capului este unic„, a admis Cristi Chivu, însă a subliniat că bucuria pe care a simţit-o atunci când a ridicat cupa deasupra capului pe Bernabeu nu se compară cu altele, trăite alături de cei dragi.
