Nici intr-un an Ziua de 1 Iunie n-a adunat atata tristete, atata nesiguranta si atata neliniste ca acum, in 2010, cand anuntatele masuri pe care le va lua, chiar de la 1 iunie, Guvernul Boc va lovi necrutator mamele si noii nascuti. Traian Basescu si Emil Boc au decis sa nu-i atinga nici un pic pe bogatanii care cotizeaza gras, cu bani negri, la fondurile PDL, sa nu impoziteze marile averi, sa nu scada cu nici un Ron veniturile desantate ale parlamentarilor, ale guvernantilor, ale inal;tilor functionari, ale amploaiatilor din prea numeroasele agentii nationale, sa nu atinga interesele din ce in ce mai mari ale celor pe care tot ii iarta, anual, de marile datorii catre stat. Criza trebuie suportata, in toalitate, de amaresteni, de bugetarii cu salarii sub 1000 de lei, de pensionari, de mame si de copii. Ziua de 1 Iunie va bucura numai „copiii celor care sunt cu noi”, adica, ma intelegeti, cu PDL-ul lui Basescu si Boc, numai copiii celor cu bani multi si feriti de taxe si impozite … De ceilalti copii, de ordinul milioanelor, cui ii mai pasa in tara asta ? Sa se descurce fiecare cum poate! Noi, pedelistii, cum ne descurcam?
Ce pot face copiii nostri, ai amarestenilor, de Ziua Lor? Pot sa deseneze, eventual pe asfalt, cu o bucatica de creta, chipul lui Traian Basescu, cu gura numai zambet, cu tricou de mariner, cu o banda neagra la unul din ochi, si alaturi sa scrie, pentru trecatorii care vor privi personajul: Piratul cel rau. Sau sa-l deseneze pe Boc si sa-l identifice: Piticul cel rau. Sau sa-l deseneze pe Funeriu, ministrul care a demolat tot sistemul romanesc de invatamant, de la gradinita la universitati, si – apropo de apetitul sau pentru activitatile pracitice, sa-i modeleze o statueta in care sa-l infatiseze cu ochii legati si cu urechile astupate, orb, mut si surd la orice sugestii venite din partea slujitorilor scolii sau din partea sindicatelor din invatamant. Copiii ar mai putea sa creeze si jocuri, de pilda jocul de-a supravietuirea in regimul Basescu-Boc, ar putea sa faca si semne de carte, sau brelocuri cu un copil scheletic, de pilda, pe care sa le trimita parlamentarilor si guvernantilor, pentru a-i ajuta sa nu uite ca ziua de 1 Iunie e ziua lor, a copiilor sacrificati din Romania. Sau, si mai simplu, ar putea sa-i trimita o scrisoare deschisa presedintelui Traian Basescu, in care sa-l intrebe doar atat: „Cand ati facut urarea Sa traiti bine i-ati avut in vedere numai pe Videanu si Berceanu ?”
Stefan OLTEANU
