Cascadorie cu autobuzul 22

Imi amintesc, imediat dupa Revolutie, cum am intrat ca ziarist la nou creata “Desteptarea”, singurul cotidian apreciat si cunoscut la vremea respectiva, indeosebi datorita fostului “Steagul rosu”.  Colaboram mai ales la rubrica sport, coirdonata de un excelent ziarist, Leonard Popa. Intr-una din zile, am scris un material despre felul in care circulam cu autobuzul cei care locuiam in zona “Podul cu lanturi”. Inghesuiala, oameni care calatoreau pe scari, imagini si calatorii de cosmar. Redactorului sef Enache i-a placut foarte mult articolul, mai ales nota umoristica a acestuia si mi-a propus sa renunt la invatamant si sa ma fac ziarist cu acte in regula. Am acceptat. Dar n-am crezut ca, peste mai bine de 20 de ani, aceste scene se puteau repeta. Miercuri, 2 iunie,  asteptam autobuzul 22, care opreste undeva, in zona Postei, pentru a ma deplasa catre redactie. Era ora 9, 05, cand in statie opreste un autobuz 22, BC 54 STP. Ma deplasez catre usa din spate a mijlocului de transport, si incerc sa ma urc. Nu eram decat eu pe scara. Cum m-am prins de bara din mijlocul scarii, usile s-au inchis, iar eu am ramas cu mana si piciorul prinse intre cele doua usi inchise si cu restul corpului, suspendat, in afara autobulzului! Acrobatii de la circ erau jucarii pe langa mine! Credeti ca soferul s-a uitat in oglinda retrovizoare, dupa cum ii cerea cea mai elementara obligatie a unui conducator auto aflat la volanul unui mijloc de transport in comun? Nici vorba! A pornit autobuzul cu mine agatat pe scara, doar cu o jumatate de mana si picior in autobuz, restul afara! Am inceput sa strig, au strigat si calatorii din autobuz, iar dupa vreo zece metri de “cascadorie”, soferul a oprit masina. M-am indreptat catre el, era un tip cu ochelari, trecut de mult de prima tinerete, se vedea ca este “neam de manivela” de multa vreme. Tot el avea tupeu si-mi reprosa de ce nu m-am urcat in autobuz mai repreede! Incredibil! Acelasi tupeu l-a avut si cand, la una din urmatoarele statii, nu s-a sfiit sa bage un leu in buzunar oferit de un calator ce nu avea bilet. Nu toti, dar marea majoritate a acestori soferi care conduc autobuzele Societatii de Transport Public au un tupeu iesit din comun. Nu numai ca iau fara nicio jena bani de la calatori, dar opresc la “comanda” (cititi spaga, poate sa fie ea si de 50 de bani!), iti inchid usile in nas, de parca ar fi autobuzele lor. Pacat, pentru ca pe vremea lui nea Nicu Sutu, acestia mai stiau de frica. Acum, sub pretextul ca sunt platiti prost, impart banii,  “frateste”, cu STP-ul!

Dan MINDIRIGIU

P.S. Asteptam, totusi, o reactie oficiala din partea STP.