Preot bacauan propus Romei spre canonizare de Parohia „Sfintii Petru si Pavel” din Onesti

Neobosit slujitor al bolnavilor si neînfricat propovaduitor al
credintei crestine,medicul preot Martin Benedict (1931-1986) va fi înaltat la gloria
altarelor.

Sâmbata, 14 aprilie 2007, în biserca parohiala „Sfintii Petru si
Pavel” din Onesti, P.S. Petru Gherghel, episcop de Iasi, va celebra Sfânta Liturghie si ceremonia de
deschidere a procesului de canonizare a Slujitorului lui Dumnezeu
preotul medic Martin Benedict din Ordinul Franciscanilor Minori Conventuali.

Dupa etapa diecezana, actele rezultate vor fi trimise la Roma, la
Congregatia pentru Cauzele Sfintilor, ce se va pronunta asupra cazului.

Pentru aprofundari ulterioare:

www.ofmconv.ro
www.ercis.ro
www.catholica.ro

Medicul preot Martin Benedict s-a nascut la Galbeni (com. N. Balcescu –
Bacau), la 31 iulie 1931.

Scoala elementara a urmat-o în localitatea natala, între anii
1938-1944, dupa care s-a înscris, pentru a deveni preot, la Seminarul
franciscan din Halaucesti, unde a urmat cursurile gimnaziului între anii
1945-1948.

În anul 1948, autoritatile comuniste au închis toate seminariile
catolice si a fost nevoit sa se întoarca acasa. În acelasi an s-a
înscris la Liceul de Baieti din Bacau pe care l-a absolvit în anul 1951,
dupa care s-a înscris la Facultatea de Medicina din Iasi pentru a deveni
medic. A absolvit în anul 1957 si, printr-un ordin al Ministerului
Sanatatii, a fost repartizat la Circumscriptia Sanitara Raducaneni, unde a
activat ca medic între 15 octombrie si 1 decembrie 1957.

Apoi a fost transferat la Circumscriptia Sanitara Tatareni, unde a
activat ca medic de Circumscriptie pâna la 7 noiembrie 1961, dupa care,
în urma unui concurs, a fost transferat la Spitalul din Bacau. Aici a
ramas doar pentru un an de zile, mai exact pâna la 1 noiembrie 1962. De
la aceasta data a lucrat cu multa daruire la Spitalul din Onesti pâna
în ultima clipa a vietii sale.

În luna august a anului 1972 Domnul l-a pus la mare încercare. Este
nevoit sa suporte în doar câteva zile trei interventii chirurgicale,
cauzate de o ocluzie intestinala. Dupa aceste operatii ramâne cu numai
câtiva centimetri din intestinul subtire. Viata doctorului Benedict se
schimba: este nevoit sa tina un regim alimentar aproape iesit din
comun. Medicii i-au dat doar putine zile de viata, dar el, prin vointa,
stiinta si credinta sa, reuseste sa mai traiasca înca 14 ani. Sora lui,
Varvara, îi va veni în ajutor si-i va fi mereu aproape.

A intrat în secret în Ordinul Franciscan calauzit de Pr. Gheorghe
Patrascu. Face noviciatul si profesiunea simpla în anul 1976, iar cea
solemna în anul 1979.

La 14 septembrie 1980, în mare taina, este hirotonit preot în
biserica din Slanic Moldova de catre episcopul Alexandru Todea.

A continuat sa fie medic la Onesti si nu a putut sluji ca preot în
public.

ÃŽn anul 1983, alaturi de PS. Petru Gherghel, face parte din grupul de
pelerini prezenti la beatificarea Fericitului Ieremia, celebrata în
Piata „Sf. Petru” din Roma. Desi era preot, nu a putut concelebra alaturi
de ceilalti preoti prezenti. Îmbracat în costumul traditional
moldovenesc, a avut marea onoare de a proclama în limba româna o invocatie
din rugaciunea credinciosilor. ÃŽn urma acestei vizite la Roma, prin
„ajutorul anumitor persoane”, Securitatea de atunci descopera marele
secret al doctorului Benedict: preotia. Dupa întoarcerea în tara, încep
persecutiile. Era greu de perceput si acceptat conceptul de „medic
preot”… Sanatatea lui subreda si repetatele persecutii care-l deterioreaza
si mai mult fizic si psihic duc la moartea doctorului Benedict.

Domnul l-a chemat la cele vesnice la 12 iulie 1986. ÃŽn testamentul sau
a cerut sa fie înmormântat în satul natal, Galbeni.

Ca medic, s-a comportat cu toata lumea la fel, indiferent de clasa
sociala si politica, pentru el toti oamenii erau la fel.

Viata lui a fost plina de rugaciune, daruire, slujire fata de bolnavi,
saraci si nevoiasi. A luptat pentru apararea vietii si în mod special
contra avortului. Desi lumea nu stia ca este preot, prin felul lui de a
fi, prin exemplul si comportamentul sau lumea îl numea „parintele
nostru” sau „parintele saracilor”.

Viata parintelui Martin a fost plina de spini, asemenea unui trandafir.
Dupa un an de la moartea lui, parfumul acestui „trandafir” a început
sa se simta prin mirosul si gustul apei din „fântâna minunata” de
lânga casa parinteasca.
A început un adevarat pelerinaj la fântâna si mormântul parintelui
Martin. Mii de oameni, din toate colturile tarii, veneau sa ia apa din
fântâna si pamânt de pe mormântul lui. Galbeni a devenit într-un
timp foarte scurt loc de pelerinaj, fapt care a început sa îngrijoreze
autoritatile comuniste. Se auzeau vorbe precum ca apa are puterea de a
face minuni si chiar s-au savârsit vindecari miraculoase. Lumea a
început sa se roage si sa ceara ajutor si ocrotire doctorului Benedict.
Pentru majoritatea oamenilor el este deja un sfânt.