Bonusurile angajaţilor băncilor rămân dificil de controlat, deşi se află de un an în centrul discuţiilor şefilor de state şi de guverne din G20, şi continuă să atingă niveluri record.
Remuneraţiile bancherilor şi dealerilor sunt compuse dintr-un salariu fix şi o parte variabilă, respectiv bonusuri, prime şi pachete de acţiuni, foarte importantă, legată de câştigurile aduse individual şi de profitabilitatea băncii.
Şefii de stat şi de guverne din G20 au recomandat anul trecut la Pittsburg ca acordarea unei părţi semnificative din aceste bonusuri să fie amânată pentru doi sau trei ani, pentru a se limita asumarea de riscuri excesive de către dealeri şi bancheri, una dintre cauzele care au dus la apariţia crizei financiare.
Băncile recurg, însă, la diferite metode pentru a-şi păstra „starurile”. Astfel, unele instituţiile de credit au înfiinţat fonduri de investiţii sau societăţi de gestionare a activelor, unde au transferat dealerii. Aceste companii nu se supun aceloraşi reguli precum băncile. Alte bănci au majorat semnificativ componenta fixă a remuneraţiilor.
Prin aceste „scamatorii”, companiile financiare pot minimaliza efectele taxelor instituite asupra bonusurilor în diverse state, printre care Marea Britanie.
La numai doi după criza financiară mondială, instituţiile financiare vor bate anul aceasta un nou record în privinţa bonusurilor acordate angajaţilor din New York, acestea ajungând la 104 miliarde de euro, potrivit unui studiu al Wall Street Journal. Suma este cu 4% peste recordul din 2009.
