Dupa aceea am plecat in Scotia la prietenii prietenilor nostro din Otley cu un autocar de cursa lunga, ai carui soferi pareau a fi mai degraba aviatori, intr-atat erau de spilcuiti si de domni. Asta, probabil, si pentru că autogara din Leeds aduce mai degrabă a mic aeroport decat a ceea ce stiam eu de la Bacău că este o autogară…
National Express, care dispune ÅŸi de stewarzi, oferă orice tip de călătorie; este ÅŸi mai ieftină decat trenul. Pana la Edimburgh facem ÅŸase ore spre Nord, pe un drum „desenat” de romani cu 2000 de ani în urmă, azi autostradă (Ah, romanii au trasat principalele drumuri europene!) traversand un peisaj 100% englezesc, ca ÅŸi cum ai foileta vizual un tom de J. Chaucer (hanuri cu povesti etc…) sau de alt autor medieval care te impinge înapoi în timp ÅŸi-Å£i stimulează imaginaÅ£ia; fireÅŸte, dacă eÅŸti apt pentru dedublare. La Newcastle upon Tyne vom face o escală ÅŸi vom schimba autocarul. OraÅŸul, unul din „atelierele Marii Britanii” este cunoscut pentru caracterul conservator al localnicilor, pentru construcÅ£ia de nave dar mai ales pentru dialectul impenetrabil si pentru berea brună băută aici. Ermetismul dialectului din Newcastle este o curiozitate filologică stranie. Ceva mai la Nord încă rezistă zidul lui Hadrian pe o lungime de 117 km de la Est la Vest, fost obstacol în calea năvălirii scoÅ£ilor ÅŸi picÅ£ilor niciodată supuÅŸi sau cuceriÅ£i.
ÃŽn orizonturile vălurite, printre arbori se zăresc ruini ÅŸi castele; am trecut prin Durhamul medieval ÅŸi scolastic, oraÅŸ universitar dominat de severa ÅŸi întunecată catedrală, o splendoare europeană unde odihneÅŸte Sf. Cuthbert, „Focul Nordului”, cel ce a creÅŸtinat Northumbria. Catedrala „pune” o presiune divină pe oraÅŸ; o simÅ£im chiar ÅŸi aici, în autocar, ca pe o radiaÅ£ie penetrantă. Depăşind Newcastle, în dreapta ÅŸoselei vom fi vecinii Mării Nordului, un mercur rece ÅŸi inospitalier pansat cu ceaţă ÅŸi vant; sate de pescari de somon; ierburi înalte, neliniÅŸtite anunţă o metamorfoză a peisajului, verdele e mai palid pentru că ÅŸi lumina parcă-i mai rarefiată, umbroasă; ajungem la Alnwick, oraÅŸ fortificat; Castelul de-aici, o fortăreaţă medievală, a fost sediul familiei Percy care a stăpanit zona vreme de 600 de ani. ÃŽn preajma graniÅ£ei cu ScoÅ£ia acest tip de fortăreÅ£e este frecvent, cocoÅ£ate în puncte strategice – Dunstanburg, Warkworth, Bamburg.
Ne oprim în vechiul port Berwick upon Tweed, cel mai nordic oraÅŸ al Angliei, hărÅ£uit de incursiunile scoÅ£ilor ÅŸi picÅ£ilor, unde istoria a dizlocat toate zidurile; n-a mai rămas piatră pe piatră; puÅ£ine clădiri au rezistat războaielor. Sir Walter Scott ÅŸi-a instalat casa pe malul raului Tweed, ceva mai la vest de Berwick; această regiune se numeste Border; substanÅ£a romanelor sale? Vitejia strămoÅŸilor împotriva eternului inamic al scoÅ£ienilor – Anglia. DescendenÅ£ii lui Walter Scott locuiesc încă în aceeaÅŸi casă; scriitorul este înmormantat la Dryburgh, în apropiere de Melrose. FaÅŸia asta de pămant, Border, a aparÅ£inut vremelnic cand unora cand altora, iar densitatea castelelor, forturilor ÅŸi abaÅ£iilor e nemaiîntalnită altundeva, cu ducii ÅŸi grădinile lor, cu contraforturi ÅŸi tavane de stejar multicentenare, cu saloane ÅŸi colecÅ£ii de arme ÅŸi picturi ÅŸi mobilier încat ai impresia că nici nu există prezent; prezentul este la Londra; aici sunt un extraterestru coborat printr-o vrăjitorie, printr-un truc modern direct în istorie; nu prea mă văd urmaÅŸul acelei lumi de duci si conÅ£i. Lumi de piatră; eu vin dintr-o lume de lut care n-a lăsat urme decat în cronici.
ÃŽn ScoÅ£ia sunt 2000 de castele, în ruină sau intacte, unele locuite, cateva de vanzare, dacă doriÅ£i… Castelul trebuie să fie obligatoriu o construcÅ£ie fortificată, altfel nu e castel. Spiritul locului, esenÅ£a caracterului scoÅ£ian au cristalizat definitiv în aceste forme simbolice. La graniÅ£a cu duÅŸmanul englez căruia ScoÅ£ia nu i s-a supus vreodată, se mai văd abaÅ£iile ruinate de războaiele religioase, multe la număr; deodată apar în peisaj ca niÅŸte fantome roÅŸii-negre, sediu al altor fantome; să nu poposiÅ£i noaptea pe-acolo, sub zborul cucuvelelor. „ÃŽn Å£ara asta, plină de humor”, Marea Britanie, există chiar un dicÅ£ionar de fantome pentru uzul celor care vor să le cunoască… Se organizează excursii de „captare” a nălucilor, cu pensiune completă, prin cele mai bantuite castele; afacerea merge bine, unora vor să le fie frică, asemenea mie cu avionul, divertismentul costă; istoria ca materie primă inepuizabilă, sursă de pounds. Să spui că ScoÅ£ia este, cu peisajele sale cristaline, unice, sălbatice, fierăstruit de munÅ£i si castele, o rezervaÅ£ie medievală, ar fi o banalitate; să tac, deci, superlativele magnificului nu există; frumuseÅ£ea ScoÅ£iei este insuportabilă. Ovidiu Genaru.
