Versuri: Adrian Paunescu
Intr-o lume relative,
Ce-a facut si-a desfacut,
Eminescu-i remuscarea
Dorului de absolut.
Daca unu si cu unu
Nu mai vor sa faca doi,
Eminescu este chipul
Infinitului din noi.Eminescu, Eminescu
Fara el oricare lucru
Si-ar urma cararea sa,
Fara el chiar steaua noastra
Dintre stele ar cadea.
Pe pamantul vechii Dacii,
Cand mai mare, cand mai mic,
Daca n-ar fi Eminescu
Viata nu ne-ar fi nimic.Eminescu…u…u…u…u
El Moldovei ii e fiul
Si Munteniei nepot,
L-a-nfiat intreg Ardealul,
Eminescu-i peste tot.
Intr-o lume relativa,
Mai avem un nume sfant,
Eminescu-i Romania
Tainuita in cuvant.Eminescu…u…u…u
Dor de Eminescu
