Credeam, candva, ca formula „om nou” a regimului totalitar se va duce naibii odata cu caderea lui Ceausescu. Ne-am inselat, o alta rinocerizare i-a luat locul. „Sa traiti, bine!” Ce pacaleala electorala! Ce creduli sunt unii dintre noi!
Pana la Eugen Ionescu indoctrinarea nu avea un sinonim atat de celebru. Odata cu „Rinocerii”, prin conversiunea substantivului care dadea, la plural, titlul celebrei sale piese de teatru, cu continuturi subtextuale atat de sugestive, s-a obtinut reflexivul „a se rinoceriza”, verb care a facut o fulminanta cariera; adoptia a fost instantanee si, fenomen remarcabil, utilizarea chiar in exces a „rinocerizarii” ca sinonim al indoctrinarii nu s-a soldat cu uzura termenului; ba, as zice, dimpotriva, campului de cuprindere semantica i s-a adaugat sensuri si conotatii noi, dependente, fireste, de substanta ideologica mereu schimbatoare a vremurilor.
Daca stricto senso, in trecut, indoctrinarea excesiva se realiza prin frica, violenta, duplicitate, persecutii sau chiar exterminare fizica pentru cei care gandeau „altfel” – vezi regimurile totalitare Legiunea, fascismul, comunismul – astazi spalarea creierilor cu diversi „detergenti” infinit mai subtili, stergerea urmelor si trasarea altor desene „inteligente” se realizeaza printr-un demers gradual – persuasiv de catre servicii specializate in manipularea psihologica a multimilor, ca sa reitereze o reflectie a deja clasicului B.Kaufield…In acelasi timp mijloacele de „forjare” si intoxicare a opiniei publice, de filtrare a informatiilor s-au multiplicat spectaculos.
Dar ce va sa zica un „rinocer”? Un descapatanat de propriul sau eu? Un integrat in turma, o unitate denominata a acesteia, un tip tras la indigo lipsit de identitate? Poate, dar nu numai; un oportunist ori un obedient inregimentat puterii, prin contagiune, cum spune Beranger, binecunoscutul personaj din „Rinocerii”? Sau, mai nou, un servitor al noilor conveniente, un imitator al ticurilor, modelor si reflexelor sociale ale monumentului? Un intoxicat cu produsele mass-media, o victima fara leac a reclamelor consumiste incapabila sa se apere, cu discernamantul anulat? Este „rinocerul” un inocent, un conformist, o canalie interesata de privilegii, gata sa adopte fara sa digere noile sloganuri ale globalizarii si liberalismului excesiv, chiar daca pentru asta va trebui sa accepte ca istoria romanilor „merita” a fi exclusa din programa de invatamant?
Prin ce mecanisme ingenioase o persoana integra poate fi dizlocata din propriul sistem de valori (traditionale) spre a adopta un altul prefabricat, frumos ambalat si oferit gratuit consumului public de invizibilii profesionisti? Cine si ce interese se ascund in spatele „rinocerizarii”, si cui apartine procesarea acestui transfer? Care e sensul schimbarii, ce modele si tipologii ne sunt implantate discret pentru ca niste „egalitaristri” ce eram, sa acceptam o lume in care impozitele mici sa-i imbogateasca pe cei deja superbogati in dauna celor saraci supusi unor taxe si impozite impovaratoare? Dumneavoastra cautati raspunsurile.
Traim intr-un haos de semne si evenimente greu inteligibile, divergente, convenabile unora si paguboase altora care ne fac vulnerabili, prada usoara tuturor manipularilor, scopul: obtinerea unui ins consumist, lipsit de reactie sociala, cuminte, fatalist (vezi bombardamentul zilnic cu zodiace, superstitii, misticisme anacronice, secte, demitizari ale valorilor nationale, talismane si fenomene paranolmale, minuni), fara simt critic, dezradacinat „cetatean al universului”, apatrid si acultural care sa inghita pe nemestecate ori ce „hap” informational, ori ce „guma psihologica” oferita generos pe toate canalele media.
Credeam, candva, ca formula „om nou” a regimului totalitar se va duce naibii odata cu caderea lui Ceausescu. Ne-am inselat, o alta rinocerizare i-a luat locul. „Sa traiti, bine!” Ce pacaleala electorala! Ce creduli sunt unii dintre noi!
Ovidiu GENARU
