pepenii…

Un tip merge la cumpărat pepeni. Doi vînzători, la unul 2000 de lei kilul, la altul 100 000 kilul. Bineînţeles, coadă mare la ăia scumpi. Ăsta, contrariat, se aşează şi el la coadă. După două ore, ajunge în sfîrşit, obosit şi nervos, să cumpere, şi îl întreabă pe vînzător:
– Dom’le, totuşi care e treaba cu pepenii matale de îi vinzi chiar aşa scump şi cumpără toată lumea?
– Dom’le, ăştia ai mei sînt pepeni cu arome, am de care vrei, te servesc.
Clientul, convins că e înşelat, începe:
– Nu sînt foarte hotărît, daţi-mi unu’ cu aromă de banane.
Scoate ăsta din grămadă unul cu aromă de banane, avea într-adevăr gust autentic de banană. Clientul nu se lasă:
– Daţi-mi cu fructe de pădure, aveţi?
– Am, dom’le, cum să n-am…
Mai cere omul cu mango, maracuia, nuci verzi, avea ăla de toate. La care clientul îl ia deoparte pe vînzător şi îl întreabă:
– Dom’le, da’ cu aromă de, mă înţelegi, p***ă aveţi?
– Da, e unul din cele mai vîndute sortimente. Gigi, scoate unu’ dă p***ă din grămadă, bă!
Scoate, i-l dă lu’ ăsta, îi face ţanc, îl ia clientul, îl miroase şi, dezgustat, către vînzător:
– Bă, da’ ăsta miroase a c***t.
Da’ vînzătorul:
– Păi întoarce-l şi tu, dobitocule!