Toata lumea a vazut, pe strada, in autobuze, la ghenele de gunoi ale blocurilor, in parcuri, in gara sau Autogara, in pietele Bacaului, cel putin un om al strazii. Nu discutam despre cersetorii “de meserie”. Este vorba despre oamenii care au strada drept casa.. Copii, femei, barbati. Orfani. bolnavi.
Flamanzi, insetati, copii, abandonati de parinti. Tineri debusolati dupa plecarea din orfelinate. Batrani parasiti de copii. Timizi, pasnici, cu priviri goale, fara expresie. Tristi, plangand. TacutI sau resemnati. Cu privirile plecate, asteptand o bucata de paine. Fara sa ceara. Scormonesc in pubele, mananca resturi. Fumeaza chistoace, aduna cutii de carton. Uneori, miros groaznic. Cei mai multi au fost nevoiti sa ajunga in strada. Unii, in special femei si copii care au fost obligasi sa ajunga pe strada, snopiti in bataie, si care nu au nicio legatura cu alcoolul, prostitutia sau alte nenorociri. Sau batrani, alungati de copii dupa ce au primit casele parintesti, sau pacaliti de vanatorii de case. Copii orfani sau copii batuti sistematic de parinti. Maturi care si-au pierdut locurile de munca, apoi si “dreptul” de sot. Evacuatii din casele nationalizate. Despre ei este vorba, despre cei carora viata le-a jucat o festa. Si care mor pe strada pentru ca, pe noi, semenii lor, nu ne intereseaza ca acestora li s-a intamplat o nenorocire. Asteptam sa- ajute statul, asocialtiile, fundatiile. Insa statul inca asteapta…Probabil sa vina UE sa “dezinfecteze”. Un lucru este sigur, nu ne nastem egali si nici nu murim egal. Unii in patul lour, altii inghetati, pe strada. Acesti oameni simpli, ajunsi in situatii disperate au nevoie de noi. Pana cand reprezentantii statului isi vor face treaba, obligati fiind de normele europene, putem sa incercam sa ii ajutam pe amaratii ajunsi pe strada fara voia sau din vina lor. Ne putem da seama care este alcoolic sau drogat si care nu. Un simplu telefon de dat. La SPAS, Politia Locala sau DGASPC Bacau. Sa ii indrumam spre un acoperis deasupra capului. Daca vor, bine, daca nu… Macar sa incercam.
Se cauta solutii
Cine ne poate proteja? Este dezinteres din partea autoritatilor sau asistam la un „mod de existenta” generat de protectia excesiva oferita de autoritati pentru a ascunde realitatea? Criza economica a generat cresterea fenomenului „oamenii strazii”?Acestea sunt doar cateva dintre intrebarile adresate fie de persoane care fac parte din categoria „oamenilor strazii”, fie de catre persoane ingrijorate de numarul celor care “locuiesc” pe strada. Fenomenul „oamenii strazii” nu este doar problema autoritatilor, ci este problema noastra a tuturor. Cu siguranta ca fenomenul „oamenii strazii” nu este necunoscut autoritatilor. Art. 3, din Legea nr. 116/2002, privind prevenirea si combaterea marginalizarii sociale defineste sintagma de marginalizare sociala prin acea pozitie sociala periferica, de izolare a indivizilor sau grupurilor cu acces limitat la resursele economice, politice, educationale si comunicationale ale colectivitatii. Ea se manifesta prin absenta unui minimum de conditii sociale de viata. De asemenea, actul normativ invocat vorbeste despre un set de masuri create tocmai pentru a preveni aparitia sau dezvoltarea fenomenului „oamenii strazii”, precum cele prevazute de art. 23 – art. 27: un venit net lunar, accesul la locuinta si la serviciile publice de stricta necesitate, cum sunt apa, energie electrica, gaze naturale, termoficare etc., consilierea persoanelor supuse marginalizarii, accesul la educatie pentru prevenirea abandonului scolar si a alfabetizarii adultilor etc.Transpunerea in realitate a acestor masuri este o problema a autoritatilor, dar si a comunitatii. Strada poate deveni un stil de viata pentru multi, tocmai datorita usurintei cu care pot fi integrati in programele de protectie si care nu sunt nici pe departe o solutie pe termen lung. In fiecare an, multii copii sunt abandonati de parinti si ajung in centrele de plasament. Aici, ei sunt crescuti, pana la 18 ani sau, daca merg la scoala, si dupa implinirea varstei majoratului, pana la finalizarea studiilor, dupa care trebuie sa paraseasca centrul si sa se descurce singuri. Din pacate, pentru multi tineri, parasirea centrelor de plasament reprezinta un nou abandon. Multi ajung in strada si ingroasa randurile „boschetarilor” sau, in lipsa unor mijloace de supravietuire, comit infractiuni si ajung in inchisori, reducandu-si si mai mult sansele de a duce, in viitor, o viata normala. Unii dintre ei sunt gazduiti la centrele pentru persoane fara adapost, dar si de serviciile acestei institutii benefciaza doar o perioada limitata.
Gazduiti tremporar
Dana Pozanarea, director SPAS Bacau spune ca in muncipiul resedinta de judet exista un Centru pentru Persoane Fara Adapost, cunoscut sub numele de “Tabara Sinistratilor”. “Sediul acestuia se afla pe Calea Moldovei 96 – 98. In acest moiment, aici sunt gazduite 18 persoane. In medie, in fiecare an, in centru ajung aproximativ 30 de persoane, mai ales pe timpul iernii. Le asiguram cazare si o masa calda seara. Beneficiaza de dusuri, unii le mai si folosesc. Cei mai multi dintre ei consuma substante psihotrope. Nu li se permite accesul in tabara cu alcool. In tabara exista un paznic si o asistenta sociala. Mancarea le este adusa de la Caminul de Batrani. Sunt solutii temporare. Incercam sa obtinem finantarea pentru un alt centru de cazare, intr-un punct termic de pe strada Milcov. Valoarea proiectului este de 350.000 euro. Am primit confirmarea ca a fost admis, acum asteptam sa intram in evaluare. Cereea ce trebuie retinut e faptul ca in tabara nu intra nimeni fara parafa medicului. Sunt din mai toate judetele, prefera Bacaul, pentruca acest oras a devenit un centru al cersetoriei. Se fac bani multi din cersetorie”, spune Dana Pozanarea.
Politia Locala doar ii aduna
“Uneori sunt periculosi, agresivi. Facem cate doua trei actiuni pe luna, in urma carora ii adunam si anuntam DGSAPC si SPAS, dupa care unii ajung in centrele pentru copii, ceilalti in Tabara sinistratilor. In evidenta noastra exista peste o suta de “oameni ai strazii”. Numai in Piata centrala sunt peste 70. Unora le facem si carti de identitate, pentru ca nu au, mai ales daca sunt din Bacau. De multe ori suntem solicitati de Sectia UPU, de la Spitalul Judetean de Urgenta, pentru ca acolo se aduna cu precadere acest tip de oameni. Dorm pe banci, la caldura. Medicii ii consulta, dupa care ii ducem in Tabara. Noi mai efectuam actiuni de depistare a acestora si in urma sesizarilor cetatenilor, deranjati ca in preajma blocurilor au ridicat adevarate adaposturi pe domeniul public. Incarcam aproape o remorca de haine, cartoane sau diferite alte materiale. In 2010 am distrus peste 40 de asemenea adaposturi, ajutati si de Directia de Servicii Publice din cadrul Primariei, director Vorica Marcu. Insa sunt sanse minime sa scapam de oamenii strazii. In conditiile actuale, daca nu cumva exista posibilitatea ca numarul acestora sa creasca”, spue Benone Tocila, sef Serviciu Siguranta Publica din cadrul Politiei Locale Bacau.
Tulburarile afective si de personalitate, diagnosticul oamenilor strazii
Persoanele adulte fara adapost cu probleme psihice sunt de doua tipuri, cele care ajung in strada din cauza afectiunii psihice si cele care se imbolnavesc din cauza vietii in strada. Cei care ajung in strada datorita bolii psihice sunt majoritari, respectiv 56 la suta si sufera de boli precum schizofrenie, tulburari de personalitate, diferite grade de retard si consum de alcool. Schizofrenia este prezenta la 16 la suta dintre oamenii strazii cu afectiuni psihice, iar cea mai frecventa forma de schizofrenie este cea paranoida, in proportie de 9 la suta.
De obicei, aceste tipuri de persoane ajung in strada pentru ca nu se pot adapta mediului familial din care fac parte, locului de munca si cerintelor sociale. Pe de alta parte si pentru familie ingrijirea acestor bolnavi este o mare povara, pentru ca sunt imprevizibili, starnesc teama si au un mare potential agresiv. Persoanele care au tulburari de personalitate reprezinta 20 la suta din totalul celor afectati psihic si ajung in strada, de cele mai multe ori, din cauza conflictelor familiale pe care le provoaca si le intretin, iar majoritatea provin din familii dezorganizate si au un caracter iritabil si irascibil. Pacientii cu retard mental ajung in strada pentru ca cei mai multi dintre ei nu pot sa supravietuiasca in societate fara un ajutor din partea familiei, ajutor pe care nu il primesc, din cauza familiilor care ii abandoneaza. Cei care se imbolnavesc din cauza conditiilor vietii din strada reprezinta 27 la suta si sufera de diferite forme de depresie, tulburari anxioase, insomnie si alcoolism. Insomnia este o tulburare care a ajuns sa fie frecventa in randurile acestor persoane, deoarece nu se respecta indeajuns conditiile si necesitatile de somn, iar de pe alta parte, ei trebuie sa fie tot timpul in alerta si sa se trezeasca daca acest lucru este necesar, prin urmare au un somn fragmentat, neodihnitor. Alcoolul reprezinta un refugiu pentru aceasta categorie de persoane, iar de cele mai multe ori este singurul care ii ajuta sa gaseasca un echilibru aparent si le ofera senzatia usurarii disconfortului afectiv si astfel ei reusesc sa faca fata mediului ostil si amenintator in care traiesc. (D.M.)
