Guvernul si BNR au stabilit ca data de adoptare a monedei unice europene sa fie 1 ianuarie 2015. Asta inseamna ca, in numai doi ani, trebuie sa avem acoperite o buna parte din criteriile nominale de convergenta.
Inainte sa fim primiti in zona euro, trebuie sa trecem prin ERM II (Exchange Rate Mechanism II), unde sa stam timp de doi ani. Astfel, de la 1 ianuarie 2013, leul trebuie sa fie o moneda stabila, care sa nu fluctueze cu mai mult de 15 la suta fata de euro. Daca intram cu un curs de 4 lei/euro in ERM II, banda de fluctuatie trebuie sa fie 3,4 – 4,6 lei/euro, lucru ce pare abordabil in acest moment.
Insa, dintre celelalte criterii de convergenta nu indeplinim decat unul. Tratatul de la Maastricht spune ca trebuie sa ai inflatie mica, dobanzi mici pe termen lung, deficit mic si datorie publica mica. Inflatia ar trebui sa nu depaseasca cu mai mult de 1,5 pp rata inflatiei celor trei state membre cu cele mai stabile preturi din Uniune. Potrivit Eurostat, in luna martie, inflatia anuala in Irlanda era de 1,2 la suta, in Olanda de 2 la suta, si in Franta de 2,2 la suta, iar media la nivelul zonei euro era de 2,7 la suta sfarsitul si de 3,1 la suta la nivelul intregului bloc comunitar. In schimb, Romania s-a plasat foarte prost la acest capitol din intreaga Uniune, cu o inflatie de 8 la suta, in timp ce BNR are o tinta de 3 la suta in 2011 si prognozeaza ca va fi de 3,6 la suta. Amintim ca Banca centrala s-a incadrat in tinta de inflatie doar in 2006. Desigur, BNR are mijloacele pentru a tempera (partial) inflatia, dobanda de politica monetara fiind un astfel de instrument. Insa, daca ridici dobanzile, atunci poti intampina probleme la urmatorul capitol. Dobanzile la obligatiunile de tip benchmark cu scadenta la 10 ani nu ar trebui sa depaseasca cu mai mult de 2 pp ratele de dobanda pentru imprumuturi similare din tarile UE cu cea mai mica inflatie. Potrivit datelor Eurostat, in martie, ratele de dobanda pentru obligatiunile pe 10 ani erau de 9,67 la suta pe an in Irlanda – tara care se confronta cu o criza bancara profounda –, de 3,42 la suita in Olanda, si de 3,61 la suta in Franta, ultimele doua tari ar trebui sa fie acelea la care sa ne uitam. Pentru Romania, ratele de dobanda erau de 7,31 la suta pe an. Un alt punct unde tara noastra sta prost este cel al deficitului bugetar. In 2009, deficitul bugetar a fost de 8,3 la suta din PIB, iar in 2010 de 6,4 la suta. Limita zonei euro este de 3 la suta din PIB, si va trebui sa coboram la acest nivel dupa standardele europene de raportare, mai ales ca Eurostat a spus recent ca are dubii in privinta datelor raportate de Romania. Anul trecut, Bulgaria, alta candidata la euro, a fost nevoita sa anunte ca amana intrarea in ERM II dupa ce proaspatul guvern al lui Boiko Borisov a descoperit raportari mincinoase ale deficitului facute de catre guvernarea anterioara. Romania ar trebui sa limiteze deficitul la 4,4 la suta in acest an si la 3,1 la suta in 2012, si cum cheltuielile sunt greu de redus inainte de alegeri, asta inseamna ca ar trebui crescute incasarile. Pe fondul majorarii TVA, anul trecut Finantele au strans 34,3 la suta la buget, mai mult cu 2,2 pp decat in 2009. Deficitele mari din ultimii ani, inregistrate chiar si atunci cand economia crestea spectaculos, au facut ca datoria publica a tarii sa creasca substantial. In 2006, datoria publica era de 18,4 la suta din PIB, pentru ca in 2009 sa ajunga la 30 la suta din PIB. Raportul Eurostat privind situatia financiara a tarilor UE arata ca datoria publica a Romaniei este in continuare una dintre cele mai mici din blocul comunitar, 30,8 la suta din PIB. Vestea proasta este ca a crescut destul de puternic in ultimii ani. Astfel, daca in 2007, an de crestere economica puternica, era de 12,6 la suta si in 2008, alt an bun, a crescut la 13,4 la suta, 2009 a adus o datorie de 23,6 la suta din PIB. Cresterea economica ar putea reduce necesitatea guvernului de a se imprumuta, astfel incat sa ramanem in limita Maastricht de 60 la suta din PIB.
