In ajunul declansarii celui de al doilea razboi mondial (1939-1945), relatiile internationale au fost dominate de politica practicata de marile puteri pentru conservarea si reimpartirea sferelor de influenta si dominatie. Aceste evenimente au marcat profund si viata politica, economica si militara din Romania. Cu o saptamana inainte de declansarea celui de al doilea razboi mondial, Germania nazista si Uniunea Sovietica au incheiat, la 23 august 1939, Pactul de „neagresiune” intrat in istoria universala sub denumirea de Pactul Molotov-Ribbentrop (primul, ministru de externe al Rusiei si cel de-al al doilea, ministru de externe al Germaniei). Prevederile protocolului aditional (Anexele secrete) stabileau destinele tarilor baltice (Estonia, Lituania si Letonia), Finlandei, Poloniei si Romaniei. Conform intelegerilor de la Moscova, la data de 1 septembrie 1939, ora 4:45, armata germana, ce insuma 1.600.000 militari, a invadat teritoriul polonez, punand in aplicare „Planul alb”(Fall Weiss). In urma refuzului Germaniei hitleriste de a inceta agresiunea, la cererea Angliei si a Frantei, guvernele celor doua state au declarat razboi celui de al 3-lea Reich, la data de 3 septembrie 1939. Intre 3 si 10 septembrie 1939, Noua Zeelanda, India, Canada, Uniunea Sud-Africana si guvernul cehoslovac format in exil s-au alaturat Marii Britanii, in timp ce Danemarca, Brazilia, Olanda, Mexic, Argentina, Spania, S.U.A. si Romania si-au declarat neutralitatea. Japonia a dat o declaratie de neamestec in conflictul din Europa, la data de 4 septembrie 1939.
Guvernul Romaniei a luat masuri pentru ca Polonia sa poata primi, prin teritoriul romanesc, armamentul si materialele de razboi livrate de Marea Britanie si Franta. Dar Polonia – neajutata de Anglia si Franta, atacata si de Uniunea Sovietica pe 17 septembrie 1939 – a capitulat la 28 septembrie 1939, stabilindu-i-se granitele intre raurile San si Bug (teritoriile de la est de Bug au intrat in componenta Uniunii Sovietice si cele de la vest, in componenta Germaniei).
Dupa semnarea de catre Franta a armistitiului cu Germania, la Compiegne, la data de 22 iunie 1940, Uniunea Sovietica a dat tonul actiunilor de rastignire a poporului roman. Prin notele ultimative din 26 si 28 iunie 1940, guvernul Uniunii Sovietice a rapit din trupul Romaniei teritoriile Basarabiei, Bucovinei de nord si Tinutul Hertei (un teritoriu de 44.500 km2 si o populatie de 3,2 milioane locuitori din Basarabia, respectiv 6.000 km2 si o populatie de 500.000 de locuitori din Bucovina de nord). Rapturile teritoriale au continuat prin Dictatul de la Viena, din 30 august 1940. Esuand tratativele de la Turnu Severin, dintre reprezentantii ministerelor de externe din Romania si Ungaria, Germania hitlerista, Italia fascista si Uniunea Sovietica au ajutat Ungaria horthysta sa ne ciunteasca 44.492 km2 si o populate de 2.667.ooo locuitori, majoritatea romani (Transilvania de Nord). Prin tratatul din 7 septembrie 1940, de la Craiova, Bulgaria a incorporat judetele Durostor si Caliacra (Cadrilaterul), cu o suprafata totala de 6.921 km si aproximativ 410.000 locuitori (s-a facut transfer de romani din Cadrilater cu bulgari din judetele Tulcea si Constanta). Evenimentele din vara anului 1940 au avut grave consecinte in viata interna si externa a Romaniei, care s-au repercutat negativ asupra capacitatii de aparare a tarii, numarul cetatenilor mobilizati reducandu-se simtitor.
Ramasa singura in fata agresiunii statelor vecine, cu teritoriul amputat, sub presiunea directa a Germaniei naziste, in Romania s-a instaurat, la 14 septembrie 1940, regimul legionaro-antonescian, iar in octombrie acelasi an au patruns in tara primele trupe germane. Dupa infrangerea rebeliunii legionare din 23-25 ianuarie 1941, Romania a fost condusa de dictatura militara a lui Ion Antonescu, fost sef al Marelui Stat Major al armatei Romaniei (1933-1934). Continuand politica imperialista de cuceriri teritoriale si de subjugare a altor popoare, Germania nazista, incalcand pactul de neagresiune din 23 august 1939 si tratatul de frontiera si prietenie din 28 septembrie acelasi an, a declansat razboiul impotriva Uniunii Sovietice, la 22 iunie 1941 (planul Barbarosa din decembrie 1940). Alaturi de fortele Wehrmachtului au participat la razboi Italia, Finlanda, Ungaria, Romania, precum si unitati militare din Slovacia, Franta vichysta, Olanda, Belgia si Spania. Romania a participat la razboi, alaturi de Germania nazista, cu scopul eliberarii teritoriilor furate in anul 1940. In perioada 22 iunie – 26 iulie 1941, teritoriile Bucovinei de nord, Tinutului Hertei si Basarabiei au fost eliberate, prin luptele darze desfasurate de Armatele a 3-a si a 4-a romane si Armata a 11-a germana, subordonate Grupului de Armate general Ion Antonescu. In perioada desfasurarii actiunilor de lupta pierderile armatei romane s-au cifrat la 4.112 morti, 12.120 raniti si 5.506 disparuti (6% din efectivele totale angajate in perioada 22 iunie – 26 iulie 1941). La cerea insistenta a lui Hitler, armata romana a participat, de la 8 august 1941, la actiunile militare din operatia militara Odessa (Armata a 4-a romana) si la luptele dintre Nistru si Bug (Armata a 3-a romana), pana la capitularea fortaretei Odessa (16 octombrie 1941). Dupa aceasta data o parte a efectivelor Armatei a 4-a au ramas in Ucraina, pentru asigurarea ordinei si pazei, in timp ce Armata a 3-a romana (corpurile de vanatori de munte si de cavalerie), in colaborare cu Armata a 11-a germana, a desfasurat lupte crancene intre Bug si Nipru, patrunzand in Crimeea. Pierderile armatei romane in operatia militara de la Odessa au fost de aproximativ 49.000 de militari.
De la data de 15 iunie 1942, unitatile militare romane au fost introduse succesiv in luptele din Caucaz si Cotul Donului – Stalingrad, actionand in conditii deosebit de grele de clima si de lipsuri materiale (tunuri de artilerie antitanc, mijloace de transmisiuni, munitii, echipament gros pentru iarna, alimente si medicamente), luptand pana la 3 februarie 1943. In aceste lupte armata romana a suferit mari pierderi materiale si umane: 155.010 ostasi din 228.072 cat au avut, la 19 noiembrie 1942, cele doua armate (Armata a 3-a si Armata a 4-a). Din luna martie 1943 armata romana, cu efectivele subtiate, a fost retrasa pe teritoriul dintre Nipru si Nistru. In Caucazul de Vest au ramas Diviziile 19 Infanterie, 6 Cavalerie si 9 Cavalerie, care au actionat in subordinea unui comandament romanesc, si Diviziile 10 Infanterie, 2 Munte si 3 Munte, subordonate unor grupari operative germane, insumand 64.606 ofiteri, subofiteri si soldati. In luna iunie 1943 Divizia 19 Infanterie a fost trecuta pe litoralul Marii Negre, pe frontul din Kuban fiind introdusa Divizia 10 Infanterie, iar Divizia 3 Munte a fost retrasa in Crimeea. In luna octombrie 1943 se aflau pe frontul din Crimeea Diviziile 1, 2 si 3 Munte, 10 si 19 Infanterie, 6 si 9 Cavalerie. Datorita marilor pierderi suferite de efectivele de ostasi, Diviziile 4 Munte si 24 Infanterie au fost unite sub denumirea de Divizia 4/24 Infanterie, aceasta mare unitate fiind trimisa in zona Herson. Prin „Operatia 60.000” au fost adusi in tara, din Crimeea, 42.190 de militari romani, dintre care 39.134 pe mare si 3.056 pe calea aerului, reprezentand 90% din efectivele retrase la Sevastopol. Pierderile suferite in perioada martie – mai 1944 au fost de 22.522 militari romani.
La inceputul lunii aprilie 1944 Armata a 3-a romana avea in compunere Diviziile 14, 15, 21, 4/24 Infanterie si Comandamentul 104 „Siret”, iar Armata a 4-a romana avea Corpul 1 Armata (cu Diviziile 6 si 20 Infanterie si Comandamentul 104 Munte), Corpul 4 Armata (cu Diviziile 3 Infanterie, 18 Munte si Comandamentul 101 Munte) si Corpul 5 Armata (cu Diviziile 4 Infanterie, 1 Garda si Regimentul 9 Graniceri). In rezerva se aflau Diviziile 1 si 8 Infanterie si Comandamentul 103 Munte, iar sub comandament german actionau Diviziile 10 si 18 Infanterie, 5 Cavalerie si Detasamentul Blindat. Epuizata datorita pierderilor suferite in lupte, Romania si-a intensificat activitatea diplomatica in 1943 si 1944 pentru a iesi din razboi. S-au inmultit contactele directe ale guvernului antonescian cu reprezentantii Natiunilor Unite de la Stokholm si Cairo si cu unor state neutre. La data de 12 aprilie 1944, la opt zile de la bombardamentul masiv a aviatiei inamice asupra Bucurestiului si a zonei Prahovei, Uniunea Sovietica a propus Romaniei incheierea unui armistitiu unilateral, pe care maresalul Ion Antonescu l-a respins, intrucat era total dezavantajos pentru Romania. Situatia militara grea de pe frontul Targu Neamt – Pascani – Targu Frumos – Iasi – Chisinau – Tighina a grabit fortele democratice din Romania sa inlature guvernul antonescian si sa propuna incheierea armistitiului cu Natiunile Unite, avand ca reprezentant Uniunea Sovietica. Rasturnarea prin forta a guvernului antonescian a inceput cu arestarea lui Ion si Mihai Antonescu, in ziua de 23 august 1944 (acestia au fost convocati la Palatul Regal de catre Regele Mihai), si ulterior a altor membri din guvern.
In seara zilei de 23 august 1944, dupa ora 22:00, Regele Mihai a transmis la radio Comunicatul catre tara, prin care poporul roman era anuntat de arestarea guvernului antonescian, inlocuirea lui cu un nou guvern de uniune nationala, prezidat de generalul de corp armata Constantin Sanatescu, incheierea armistitiului cu Natiunile Unite, prin reprezentantul sau, Uniunea Sovietica, incetarea operatiunilor militare impotriva armatei sovietice si intoarcerea armelor impotriva armatei Germaniei naziste. A urmat apoi comunicatul sefului Marelui Stat Major al Armatei Romane, generalul Gheorghe Mihail, care a prezentat Directiva Operativa pentru comandantii celor doua armate si comandantii marilor unitati si unitati militare din armata romana. Pentru romanii din Basarabia a reinceput calvarul ocupatiei sovietice, in ziua de 24 august 1944, cand armata sovietica a patruns in Chisinau si a reinstaurat puterea sovietelor, urmand un sir de necazuri de ordin social, economic si cultural. Armata romana a inceput actiunile militare de dezarmare a trupelor germane inca din noaptea de 23/24 august 1944, acestea incheindu-se la 31 august 1944. Cele mai darze lupte s-au desfasurat in capitala, in imprejurimile capitalei, pe Valea Prahovei, in Muntenia, Dobrogea, Oltenia, Tara Barsei si nord-vestul Moldovei. Armata romana si formatiunile populare participante la aceste actiuni militare au pierdut aproximativ 9.500 de oameni. Desprinderea Romaniei din coalitia cu Germania hitlerista si trecerea ei de partea Natiunilor Unite a insemnat prabusirea frontului german in Balcani, scurtarea cu cel putin sase luni a celui de al doilea razboi in Europa si deschiderea cailor pentru ofensiva armatei ruse spre Budapesta – Praga – Viena – Berlin.
Ziua de 23 august 1944 a creat conditii pentru recunoasterea de catre Natiunile Unite a drepturilor Romaniei asupra partii de nord a Transilvaniei, care a fost eliberata la 25 octombrie 1944, prin jertfele celor peste 49.000 de ostasi romani (1 septembrie – 25 octombrie 1944), in colaborare cu armata sovietica. In continuare, armata romana a participat la eliberarea Ungariei, Cehoslovaciei si Austriei de sub ocupatia Germaniei hitleriste, pana la capitularea ultimelor rezistente militare germane din patrulaterul Boemiei, la data de 12 mai 1945.
col. ( r ) Paul Valerian TIMOFTE
