Plin de incantare, un coleg mi-a povestit despre raiul acvatico-vegetalo-pasaresc ivit pe lacul ce inconjoara Insula de Agrement. Prin stufarisul si matasea-broastei ce-au napadit luciul apei, se strecoara pesti dolofani, plutesc rate salbatice ce-si insira cardurile de boboci, pasesc agale cocostarci, supravegheati zgomotos de pescarusi.
Noaptea, oracaitul brostelor se impleteste cu muzicalitatea trilurilor venite din cuibare ascunse. Avem un esantion de Delta aici, la doi pasi de centrul Bacaului. Asta ar trebui sa ne bucure, nu-i asa? Da, dar… Din pacate, acest ciob de frumusete nu a aparut ca urmare a unui gand indraznet transformat in realitate.
Nu-i rezultatul ideilor si muncii unor oameni ce sunt platiti pentru a ne crea asemenea bucurii. Pur si simplu, indiferenta, nepriceperea, incapacitatea, prostia si indolenta au dus la aparitia unui asemenea microsistem biologic. Exista acum o acumulare imensa de aluviuni pe fundul lacului si o degradare grava a taluzului de protectie din cauza ca Apele Romane nu si-au facut datoria si nu s-au inteles cu administratia locala pentru amenajarea decenta a zonei.
Oricat ne-ar bucura ca avem la indemana un colt de natura autentica, salbaticia aceasta nesupravegheata ar trebui sa ne puna pe ganduri. Sa ne gandim ce se intampla in cazul unor ploi abundente si de durata mare.
Nu exista riscul ca apele sa treaca peste taluz si sa inunde cel putin zonele limitrofe? Sigur, si Insula de Agrement? Sau, daca vor fi calduri foarte mari, se poate ca hoiturile de animale sa transforme mirificul loc intr-un focar de boala? Nu vreau sa stric nimanui placerea unei promenade pe minifaleza noastra, insa, in absenta unor masuri elementare de siguranta sanitara, ne putem trezi in fata unei situatii grave.
Si numai de o carantina medicala nu are nevoie Bacaul, dupa cea economica in care se afla. Cat despre alesii nostri, ne asteptam ca, dupa ce vor vedea locul cu pricina, sa propuna declararea municipiului rezervatie naturala, iar ei, la randul lor, sa devina monumente ale naturii. O natura moarta, din pacate.
Nelu BROSTEANU
