Parca pana si statuia lui Bacovia s-a insufletit atunci cand si-a inceput discursul, la umbra ei, poetul Radu Carneci. De ce, a spus-o magistrul insusi, in alocutiunea sa, scurta dar atat de plina de semnificatii si atat de incarcata de istorie a culturii bacauane: „Ma voi opri, foarte succint, la doua evenimente de care ma simt puternic legat si acum si care au insemnat mult pentru cultura bacauana si nu numai. Primul eveniment a fost aparitia seriei noi a revistei Ateneu, care a lansat si a consacrat o noua generatie de scriitori si de critici literari valorosi, in frunte cu George Balaita, Ovidiu Genaru, Mihai Sabin, Constantin Calin, Sergiu Adam, Ioanid Romanescu, Vlad Sorianu, Constantin Th. Ciobanu, George Genoiu, Calistrat Costin … Cel de-al doilea eveniment, foarte strans legat de ceea ce traim noi astazi aici, la statuia poetului, a fost organizarea, in 1971, a primului Festival literar-artistic „G. Bacovia”, prilej fast pentru dezvelirea statuii marelui poet, realizata de inspiratul sculptor Constantin Popovici. Si iata ca acum, Bacaul este detinatorul si protectorul revistei Ateneu si al Festivalului – concurs George Bacovia”. Magistrul si-a incheiat discursul cu rugamintea de a-i fi permis sa recite „o poezie bacoviana”. Si cei aflati acolo, dintre care multi se asteptatu sa auda chiar poezia „Bacovia”, a maestrului Radu Carneci („… el a facut cerul de plumb in ultima zi a verii/ a dat culori de spaima amurgurilor, vesnicindu-le/ iar noptilor le-a furat stelele, lasandu-le/ ca-nainte de facere …), au avut surpriza sa auda „Aventura” regretatului poet Mihai Sabin, una dintre cele mai frumoase poezii dedicate lui George Bacovia: „A venit domnul Bacovia in costumul sau de mire,/ nu vibreaza caldaramul, nu mai trece nici un tren,/ se destrama tuberoze prin fanfare si clavire/ care intoneaza marsul fericitului Chopin …/ Locuintele lacustre il absorb si el dispare,/ monotona noastra urbe l-a cuprins in zidul ei,/ un cortegiu vag de umbre luneca pe Strada Mare/ si din ziduri curg pe uliti urme, galbene scantei …” Si atmosfera bacoviana a invaluit mai intai statuia, apoi pe toti cei adunati in jurul ei, iar norii, aparuti brusc, din senin, au scapat cativa picuri de ploaie peste Bacaul venit sa-l cinsteasca pe George Bacovia.
