Istoria unui (roman) galben si a unor (gaurite) parale

Nu sunt bani pentru pensii ceva mai mari, care sa peticeasca grijile parintilor si bunicilor. Dar sunt bani pentru sedii de un lux nesimtit ale unor institutii-fanroma ale statului.

Nu sunt bani pentru burse care sa ridice copiii de taran, condamnati la sapa si glod tot restul vietii.

Dar sunt bani pentru masini de serviciu care ar face invidios si un bogatan din Top 300.

Nu sunt bani pentru medicamentele necesare suferinzilor livizi de durere. Dar sunt bani pentru plimbari prin Togo, Venezuela sau Vietnam – tari considerate strategice de politicienii nostri.
Nu sunt bani pentru drumurile si canalizarea din sate, care sa aduca o bruma de civilizatie intr-o Romanie din secolul XVII.

Dar sunt bani pentru calculatoare de sute de mii de euro, la care joaca Solitaire secretare bombate-n fund si pilosi goi in cap.

Nu sunt bani sa ne tinem tinerii supradotati in tara. Dar sunt bani pentru suse numite festivaluri, sarbatori ori hramuri la care behaie si se zbantuie maimute fara dram de talent.

Dar pentru ce sunt bani in Romania. Nici pentru ziare nu prea mai sunt. Macar de s-ar lua carti adevarate. Ca sa stie cei ce vin cum trebuie investiti banii.

Nelu BROSTEANU

Adauga un comentariu

*