Turismul „vinde” imagini provocatoare de stări emoÅ£ionale, fără ca „materia primă” să se consume; un sistem bine articulat de servicii face posibil acest transfer de informaÅ£ii ÅŸi sentimente încantătoare, de trăiri ÅŸi experienÅ£e inedite asupra subiecÅ£ilor; turistul plăteÅŸte pentru a cumpara „starea de bine ÅŸi de frumos” subiectivă, fireÅŸte, dar atat de plăcută fiinÅ£ei noastre capricioase; „biciuirea” turistului cu tot felul de oferte tentante, neobiÅŸnuite face parte din reÅ£etele de succes ale acestei industrii care comercializează divertismentul, uimirea, informaÅ£ia culturală ÅŸi culinară, plăcerea, experienÅ£ele inedite…
Nisipul este un sinonim al pustiului fierbinte, cum, adică să vinzi nisip ÅŸi pustiu? Să-l vinzi ÅŸi el să rămană tot la locul lui, pentru a-l vinde iarăşi, la nesfarÅŸit? Tunisienii, ÅŸi numai ei, au reuÅŸit să facă din deÅŸert o afacere; Africa se vinde bine călărind o cămilă sau explorand cu jeep-ul întinderile brăzdate de dune; în oaze au fost ridicate hoteluri confortabile; odată în viaţă porÅ£i hainele unui beduin, nu vei uita asta niciodata; sau traieÅŸti senzaÅ£iile tari, tu sedentar stresat, conducand un jeep prin arÅŸiÅ£a sahariană, orbitoare, ca-n filme; la capătul călătoriei eÅŸti aÅŸteptat de niÅŸte gazde primitoare, numai zambet; pentru orice arab musafirul face parte din familie, noÅ£iunea de deranj nu există, Islamul pedepseÅŸte crunt furtul ÅŸi înÅŸelătoria ÅŸi cultivă generozitatea; ai intrat în casa lui – eÅŸti de-al lor. Tunisienii îţi oferă fel de fel de experienÅ£e inedite, în deplină siguranţă, cu peripeÅ£ii ÅŸi trăiri inubliabile, într-un peisaj exotic, de Discovery, ca să zic aÅŸa, sau de O mie ÅŸi una de nopÅ£i fabuloase; comorile Tunisiei, istorice, culturale, spirituale, morale sunt de o diversitate spectaculoasă; avem ÅŸi noi dar nu ne pricepem să le vindem.
Tunisienii ÅŸi-au creat o suprastructură adecvată turismului internaÅ£ional, drumuri, hoteluri, autocare, servicii; la Iasmin Hammamet, o staÅ£iune răsărită ca din pămant în ultimii cinci ani, o perlă nemaipomenită a Mediteranei crezi că te afli în Rai; priveÅŸti ÅŸi spui că nu există, e un Paradis sclipitor de hoteluri plasat parcă în grădinile Semiramidei; Iasmin Hammamet pare un basm oriental, o irealitate arhitecturală mirifică; ajuns acasă am revăzut pe casetă înregistrările video, făcute din mersul unui kiki-car: totul pare o halucinatie, invenÅ£ia unei lecturi sau proiecÅ£ia unui vis cu califi, rubine ÅŸi mătăsuri, cu haremuri ÅŸi dansatoare din buric…
Peisajului afro-mediteraneean i se adaugă o istorie multimilenară; pe la 1100 î.Ch. au debarcat aici fenicienii, seminţie de negustori, iar în 814 î. Ch. au pus temeliile Cartahaginei, oraş-cetate cu statut de centru militar în expansiune pe coastele nordice ale Africii, dar şi în Spania şi Sardinia. Inevitabil carthaginezii au intrat în conflict cu romanii; trei războaie, cunoscute în istorie ca războaiele punice, au modelat destinul carthaginezilot, ultimul aducandu-le înfrangerea fatală cand, spune cronicarul, Carthagina distrusă din temelii a fost trecută prin plug şi presărată cu sare.. Al doilea război punic este legat de numele lui Hannibal, unul dintre cei mai temerari conducători militari ai antichităţii: acesta a atacat Roma venind din Spania, traversand Pirineii şi sudul Franţei, apoi Alpii şi coborand în peninsula italică pană la porţile Romei în fruntea unei armate de 38000 de ostaşi, 8000 de călăreţi şi 37 de elefanţi. În anul 202 î.Ch. carthaginezii sunt înfranţi la Zama, în Tunisia de azi.
Din al doilea război punic a rămas în istorie strigătul de spaimă al romanilor: Hannibal ante portas! Pană în sec. al V-lea, Tunisia a făcut parte din provincia romană Africa, nu fără urmări decisive, poate definitive pe întreg teritoriul; Carthagina, Dougga, Bulla Regia, El Jem păstrează în siturile antice temple ÅŸi teatre, foruri ÅŸi pieÅ£e, un Capitoliu ÅŸi cun Colosseum, cel mai bine conservat din tot imperiul roman. Romanii îşi construiau locuinÅ£ele de vară la subsol, dotate cu aer condiÅ£ionat, lumină naturală, duÅŸuri, toalete ÅŸi canalizare, rarităţi, astăzi, după 2000 de ani în Romania noastră rurală… ImaginaÅ£i-vă că în decorul relicvelor romane, păstrate cu sfinÅ£enie ca semne civilizatorii, au loc renumite festivaluri internaÅ£ionale de muzică sau de teatru, asta se petrece într-o Å£ară arabă, cu ferestrele larg deschise spre Mediterana, în care căsătoriile nu mai sunt negociate de părinÅ£i iar femeile au aceleaÅŸi drepturi reale ca bărbaÅ£ii…
Da, există în Tunisia un melanj de culturi asimilate pe suportul arab autohton; fenicienii, berbierii, romanii, vandalii, bizantinii, spaniolii, turcii şi, în final, francezii (1881-1956) au trecut pe aici ca fugari sau aventurieri, misionari sau războinici, comercianţi, cuceritori sau agricultori, cu intenţii paşnice sau ascunse, lăsandu-şi amprenta modelatoare în arte, istorie, comportamente, ceea ce face din Tunisia o ţară specială în care dogmele religioase sunt discret atenuate de o viziune europenizată asupra vieţii.
Mai mult chiar, în privinţa toleranţei, Tunisia întrece Europa balcanică, depăşindu-şi modelul.
Ovidiu Genaru