Convenţia asupra zonelor umede de importanţă internaţională, semnată la Ramsar, în Iran, în 1971, a stabilit data de 2 februarie ca Zi Mondială a Zonelor Umede, documentul fiind ratificat de România prin Legea 5/1991. Documentul se înscrie printre primele mari convenţii referitoare la conservarea patrimoniului natural al lumii. Zonele umede au fost definite ca fiind întinderi de bălţi, mlaştini, ape naturale sau artificiale, permanente sau temporare, unde apa este stătătoare sau curgătoare, dulce sau sărată, inclusiv întinderi de apă marină a căror adâncime la reflux nu depăşeşte şase metri. Obiectivul declarat al Convenţiei este: conservarea zonele umede, fauna şi flora care serveşte ca habitat al păsărilor acvatice şi pentru că acestea constituie resurse importante de valoare economică, naturală, ştiinţifică şi recreativă, a căror pierdere ar fi ireparabilă. Până la sfârşitul anului 2011 au fost înscrise 1976 situri Ramsar din 160 ţări, pe lista Uniunii Internaţionale pentru Conservarea Naturii şi a Resurselor Naturale. De-a lungul timpului, Convenţia Ramsar a reliefat rolul important pe care-l ocupă populaţia în conservarea zonelor umede. Zonele umede reprezintă mediul propice de supravieţuire şi dezvoltare, pentru numeroase specii de plante, păsări şi animale care găsesc numai în astfel de locuri condiţii optime. Cele mai mari suprafeţe de zone umede naturale sunt cursurile de apă şi lacurile, acestea fiind adevărate coridoare ecologice care asigură deplasarea, reproducerea şi refugiul pentru speciile sălbatice terestre şi acvatice. Zonele umede contribuie la menţinerea calităţii mediului, prin rolul lor multiplu: controlul inundaţiilor, aprovizionarea stratului subteran de apă, stabilizarea ţărmurilor şi protecţia împotriva furtunilor, retenţia nutrienţilor şi sedimentelor, atenuarea schimbărilor climatice, purificarea apei, menţinerea biodiversităţii. Ca o consecinţă a poziţiei sale geografice, România este o ţară cu o diversitate biologică ridicată, exprimată atât la nivel de ecosisteme, cât şi la nivel de specii. Ecosistemele naturale şi seminaturale din România reprezintă aproximativ 47% din suprafaţa tării. În România există 89 de zone umede, fiind identificate, de asemenea, 44 de zone de importanţă avifaunistică, cu o suprafaţă totală ce reprezintă trei la sută din suprafaţa ţării. Din acestea, 8 sunt înscrise pe Lista Ramsar: Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, Insula Mică a Brăilei, Parcul Natural Porţile de Fier, Parcul Natural Comana, Lunca Mureşului, Tinovul Poiana Stampei, Complexul Piscicol Dumbrăviţa şi Lacul Techirghiol. Judeţul Bacău are o reţea hidrografică bine dezvoltată, fiind reprezentată de râurile Siret, Bistriţa, Trotuş şi afluenţii acestora. Lacurile din judeţul Bacău (excepţie lacul Bălătău care s-a format în secolul IX ca urmare a unei alunecări de teren), au luat naştere ca urmare a amenajărilor antropice: Poiana Uzului, Belci, Bereşti, Răcăciuni, Galbeni, Bacău, Lilieci, Gârleni şi Racova. O mare parte din cele 12 arii naturale protejate din judeţul Bacău prezintă în componenţa lor zone umede, având un regim special de ocrotire şi conservare, dintre acestea menţionăm: Lacul Lilieci, Lacul Bacău II, Lacul Răcăciuni şi Lacul Bereşti. Toate adăpostesc specii de floră şi faună protejate şi deţin un rol foarte important în cadrul culoarului de migraţie est – european. Tema sub care se organizează anul acesta activităţile în cadrul Zilei Mondiale a Zonelor Umede: „Zone Umede şi Turism”. este legată de tema următoarei conferinţe a părţilor: „Zone umede, Turism şi Recreere”, conferinţă care va avea loc la Bucureşti în cursul lunii iulie 2012. Turismul în zonele umede poate fi o experienţă fantastică, evidenţiată prin numărul mare de turişti care au ales aceste locuri pentru recreere. În anul 2010, 940 milioane de turişti au vizitat aceste zone, estimându-se o cifră de cca. 1,6 miliarde până în anul 2020. Asigurarea unor practici turistice durabile în zonele umede – ecoturismul -, cât şi conştientizarea turiştilor privind valorile acestora, vor contribui la menţinerea pe termen lung a echilibrului biodiversităţii din aceste zone şi a beneficiilor pe care acestea le oferă comunităţilor locale. În perioada 31 ianuarie – 06 februarie 2012 ARPM Bacău va desfăşura următoarele acţiuni dedicate acestei zile. Vor avea loc o serie de seminarii în care vor fi prezentate materiale informaţionale şi vor fi dezbătute aspecte la temă, precum si activităţile: „Importanţa zonelor umede pentru migraţia păsărilor” şi „Cum ajută zonele umede la epurarea apelor”. Calendarul activităţilor: 31 ianuarie ora 13 – Şcoala G. M. Cancicov Bacău; 1 februarie ora 12 – Liceul Sportiv Bacău; 2 februarie ora 9 – Grupul Şc. Agricol Hemeiuşi; ora 14 – Şcoala S. Haret Bacău; 3 februarie ora 12 – Colegiul Naţional Pedagogic Ştefan cel Mare Bacău; 6 februarie ora 09 – Şcoala I. Creangă Bacău.
