Sindicatul “Rafinorul†si administratia de la Rafo Onesti au reinceput negocierile pentru modificarea Contractului Colectiv de Munca (CCM). De fapt, este vorba doar de o completare facuta la vechiul CCM, negociat in primavara acestui an, iar noile clauze urmeaza sa fie incluse intr-un Act aditional.
“Acum negociem doar partea de salarizare, mai ales articolul 99 din CCM, plus alte cateva mici modificari pe care dorim sa le facem in documentul initialâ€, ne-a spus George Plaisanu, viceliderul Sindicatului “Rafinorulâ€.
Administratia de la Rafo a avut o atitudine inflexibila atunci cand s-a negociat noul CCM, la inceputul acestui an, si a impus clauze dure in privinta salarizarii, in urma carora angajatii au pierdut o parte din drepturile banesti. Pentru ca vremurile erau potrivnice rafinariei la inceputul anului, liderul sindical Ion Marian a acceptat conditiile salariale impuse de patronat si de administratia societatii, fapt care a starnit proteste in randurile sindicalistilor, incepand de la esalonul doi in jos. In frunte cu viceliderul George Plaisanu, cei mai multi dintre sindicalisti i-au cerut raspicat liderului Ion Marian sa continue presiunile asupra conducerii Rafo, in vederea obtinerii unor salarii mai mari. Rebeliunea interna a culminat cu un miting de protest, in urma caruia Ion Marian si-a anuntat demisia, insa a facut acest lucru doar verbal, si nu in scris, motiv pentru care a ramas la conducerea Sindicatului “Rafinorulâ€.
Patronatul cedeaza
Discutiile legate de salarizare au fost reluate recent, intr-o alta conjunctura, cu rafinaria functionand la parametrii normali. “Este o schimbarea de 180 de grade in atitudinea adminstratiei, fata de cea avuta in primavara – ne-a precizat viceliderul George Plaisanu. Probabil ca au ajuns si ei la concluzia ca rafinaria nu poate functiona fara un personal bine motivat. Noi speram sa terminam cu bine negocierile, pana in jurul datei de 10 octombrieâ€.
Dever slab, imprumuturi mari
Dupa evenimentele din decembrie 1989, Rafo a cazut prin multe din gropile tranzitiei, nimerindu-le chiar pe cele mai adanci. Cu o evolutie sinusoidala, rafinaria din Onesti a avut perioade in care a functionat din plin, dar si perioade in care a fost oprita cu anii. Insa atunci cand functiona, se simtea in tot orasul. Prosperitatea angajatilor era resimtita pana la nivelul proprietarilor de magazine din Onesti, care inregistrau vanzari spectaculoase la aproape toate produsele.
Fenomenul este similar cu cel sesizat in perioada de vara, atunci cand romanii care lucreaza in strainatate se intorc in tara, pentru petrecerea concediilor, cu suficienti bani pentru cheltuieli, care au crescut volumul vanzarilor in magazine. “In cazul stranierilor, am observat acest fenomen si in acest an, insa in cazul Rafo n-a mai fost acelasi lucru ca in anii trecutiâ€, ne-a spus patronul unui magazin din Onesti.
Multi dintre angajatii Rafo ne-au confirmat situatia si ne-au declarat ca veniturile actuale nu le mai permit sa faca mari cheltuieli, asa cum se intampla in anii trecuti. In plus, multi rafinori au facut imprumuturi substantiale la banci, iar acum trebuie sa restituie creditele. Banii ramasi le mai ajung doar pentru strictul necesar, pentru viata de zi cu zi.
Alte vremuri…
Bunastarea din trecut a rafinorilor nu se simtea doar in magazine, ci si la nivel social, cultural, sportiv etc. O serie de institutii din Onesti, de la ONG-uri si pana la spitalul municipal, au beneficiat de finantari din partea Rafo, si tot datorita rafinariei, orasul a avut echipa de fotbal in prima liga sau echipa de raliuri, cu care a si castigat campionatul national.
Gheorghe LEU
