Mihai Semenov – directorul absolut al scolii bacauane

Cea mai recenta reunire a „Intalnirilor admirabile” l-a avut in centrul atentiei (si intentiei) pe profesorul Mihai Semenov, la sarbatorirea a 70 de ani.

De foarte, foarte multa vreme nu s-a vazut asa adunare liber consimtita cu adevarat cultivata si bine simtitoare in targul Bacaului. Profesori de toate varstele, pictori, muzicieni, studenti, jurnalisti, chiar si un politician local, cu totii au venit sa-l vada, sa-l felicite, sa vorbeasca si sa inchine in cinstea lui Milus Semenov. Data fiind calitatea deosebita a celor ce-au vrut neaparat sa cuvanteze (cine seamana se-aduna!), in sala inspectoratului scolar au rasunat multe vorbe memorabile, slefuite cu spirit iute si iubire sincera pentru un om care este „doar” un profesor pensionar.

Cuvintele pot cladi un chip de om

Bunii si vechii prieteni Grigore Codrescu, Aurel Stanciu si Aurel Jamneala, profesorii colaboratori in diverse proiecte Gheorghe Iorga, Dan Petrusca, Petre Isachi, istoricul Ioan Mitrea, universitarul Stefan Munteanu, colege si colegi din diverse scoli, fosti elevi, colaboratori, multi, foarte multi au fost cei care au tinut sa spuna macar cateva cuvine despre Mihai Semenov. Nu le asezam numele fiecaruia in dreptul citatului respectiv. Lasam ca ecoul acestui cor contemporan sa invaluie conturul unei personalitati unice:

„O istorie contemporana a invatamantului bacauan nu poate exista fara Mihai Semenov”
„Daca isi propune sa adune tara asta in jurul unei idei, cred ca reuseste”
„A reusit sa faca scoala sa nu strice educatia”
„In Biblie se spune: cel mai mare dintre noi sa fie sluga. Mihai Semenov a slujit invatamantul devenind un imparat. Din pacate, fara urmasi!”
„A ctitorit {coala „Ion Creanga”, de casca si astazi ochii lumea la ea.”
„Mihai Semenov este ca o cafea cu aroma minunata. Pastrati aroma, domnule profesor!”
„Este cel mai receptiv om pe care l-am cunoscut”
„Daca as fi muzician, i-as dedica o melodie. Daca as fi poet, i-as dedica versuri de dragoste. Sunt doar un lucrator pe santierul culturii si spun ca merita sa-l iubim pe domnul Semenov”
„Il rugam sa ne dea si noua ceva din energia domniei sale.”
„Sunteti o institutie in institutia invatamantului. Nu stati pe loc, mergeti inainte!”
„Este un etalon ca maiestrie in directorat”
„Cerea, asculta si tinea cont de alte pareri.”
„A avut si esecuri, dar ele au dat gust succeselor.”
„Pe vremea cand nu se auzise de noile metode de conducere, domnul Semenov facea proiecte si a intuit manualul de management. Are carisma de director.”

Necesara recunoastere

Din partea Inspectoratului Scolar al judetului Bacau, Gheorghe Iorga i-a inmanat lui Mihai Semenov „Diploma de excelenta pentru fundamentala contributie la propasirea invatamantului bacauan.” O recunoastere necesara, chiar daca a venit destul de tarziu. Consilierul local Ilie Birzu, care s-a declarat emotionat si onorat de a fi in prezenta „elitei bacauane din cultura si educatie”, va propune Consiliului Local acordarea titlului de „Cetatean de onoare” sarbatoritului serii. Birzu considera ca, in acest mod, Mihai Semenov primeste „o mica recompensa pentru un om care va ramane in istorie pentru ca a facut istoria Bacaului.”

Admiratie inteligenta si simtire cu spirit

Dupa cum le spune si numele, intalnirile de la Inspectoratul {colar al judetului Bacau (initiate de Ghiorghe Iorga si regretatul Eugen Budau) sunt admirabile. Prin calitatea si numarul oamenilor de cultura si spirit ce vin de fiecare data. Prin caldura sufletelor ce se unesc intru fapta culturala si omeneasca. Prin sinceritatea dezinteresata a participarii. Prin… dar cate altele nu definesc aceste reuniri ale unor oameni care au citit mai mult dect au scris in vita lor, iar media cartilor deslusite depaseste cateva sute, cel putin. Poate pentru ca „Intalnirile admirabile” nu sunt cenaclu literar-artistic-cooperatist, ca altele.

Nelu BROSTEANU

Comentarii

  1. aproape ca imi vine sa plang de emotie…

  2. oana tanase a zis:

    am avut privilegiul de a-l fi avut pe domnul Mihai Semenov diriginte si profesor de limba romana in gimnaziu, din 1989 pana in 1993,la scoala Alexandru Ioan Cuza. un dascal si un om remarcabil,la care ma gandesc de multe ori chiar daca au trecut aproape 16 ani de cand am terminat clasa a opta.domnule diriginte,sa stiti ca noi,elevii dumneavoastra,nu v-am uitat si va indragim,va pretuim si va respectam la fel ca si atunci si suntem mandri ca am fost calauziti de dumneavoastra in acei ani de trecere intre copilarie si adolescenta.

Adauga un comentariu

*