Si iata ca dupa un lung drum, in care ba am dormit, ba m-am jucat am reusit sa ajungem acolo unde e salvarea mea…adica aici unde sunt acum…la Spitalul Universitar din Freiburg. Norocul ma urmareste la fiecare pas si spun asta pentru ca:
– am reusit sa plecam cu formularul E112 si suntem acoperiti pe urmatoarele 6 luni
– am inceput colaborarea cu Fundatia Mereu Aproape-antena 1
– cand am ajuns la spital, la biroul de informatii lucreaza un domn din Romania care ne-a ajutat
– am cunoscut pe sectie o alta familie de romani care sunt stabiliti in Freiburg si incearca si ei sa ne ajute cu cazarea dupa ce vom iesi din spital
– am beneficiat pana acum de absolut toate investigatiile care se puteau face la parametri de inalta performanta, nu cred ca a mai ramas ceva care sa nu fie verificat
– intreg personalul ma alinta…probabil pentru ca deja stiu sa spun „multumesc” in germana ?!
In afara de toate astea, ma simt extraordinar de bine, m-am ingrasat de cand am venit aici, la cina doamnele vin si ma intreaba ce vreau sa mananc…la pranz am de ales dintre 9 feluri de mancare, exista programe speciale pentru copii conduse de personal specializat, camere de joaca, aproape ca nu simt atmosfera de spital. Pana acum nu am fost intepat de prea multe ori dar luni voi scapa de tot de branule pentru ca imi vor implanta cateter.
Asa ma pregateam de drum…
conturile pt donatii si alte detalii aici: radu stefan chirica
