După ouă, se scumpeşte şi laptele. Un litru costă de patru ori mai mult decât plăteşte un producător pentru drumul până la magazin.La Constanţa, spre exemplu, laptele pleacă de la fermă la 1 leu şi 20 de bani şi ajunge la rafturi la 4 lei şi 50 de bani. Şi în Oradea situaţia este asemănătoare.
Fermierii spun că de la ei pleacă laptele cu 1 leu pe litru. Un preţ de producţie cu 30% mai mic decât cel practicat de fermierii din Polonia, Slovacia sau Ungaria, ţări unde laptele este mai ieftin la supermarket decât în România.
Laptele ajunge la procesator, unde se mai adaugă la preţ încă 1 leu /litru, generând un preţ de 2 lei/litru. Fără îndoială, însă, cel mai mare câştig îl înregistrează comerciantul, care pune laptele pe raft la preţuri cuprinse între 4 şi 5 lei/litru.
Surprinzător, un litru de lapte adus însă din străinătate costă mai puţin decât cel românesc.
Totuşi mulţi consideră că laptele de la ţărani este cel mai sănătos şi cel mai sigur.
Nicolae Burlacu are o mică fermă în localitatea Oituz din judeţul Constanţa. Nu are bani suficienţi să investească în utilaje aşa că nu îi rămâne decât să vândă laptele altor producători.
În pieţele din Constanţa, laptele proaspăt costă 2,5 lei.
Culmea ironiei este faptul că, din acest „lanţ” de la producător la comerciant, ultimul câştigă uneori mai mult de o treime din preţ, cu efortul cel mai mic. Iar cel care trudeşte cel mai mult, fermierul, câştigă cel mai puţin. Procesatorul este undeva la mijloc, în sensul că munceşte mai puţin decât fermierul, dar mai mult comparativ cu magazinul.
