Conform proiectului legii lustratiei, fostii activisti comunisti si ofiterii de Securitate nu mai au voie timp de 10 ani sa candideze pentru functiile de demnitate publica. Printre functile interzise fostilor nomenclaturisti, se numara cea de presedinte al Romaniei, parlamentar si membru al guvernului, dar si cele de magistrat, prefect si primar.
Legea ii vizeaza pe cei care au detinut functii de conducere in fostul aparat comunist sau de partid, PCR, UTC, Marea Adunare Nationala si guvernele comuniste. Pe lista neagra se mai afla jurnalistii care au scris la ziarele si la editurile PCR si UTC, profesorii de la „{tefan Gheorghiu”, magistratii si reprezentantii corpului diplomatic din acele vremuri. Senatorii au decis sa-i excluda din aceasta categorie pe ierarhii Bisericii, numiti, in acea perioada, de fosta Marea Adunare Nationala.
Initiatorii propun ca, in termen de 30 de zile de la intrarea in vigoare a acestei legi, persoanele care exercita o functie sau o demnitate publica sunt obligate sa depuna o declaratie pe proprie raspundere prin care sa spuna daca au fost sau nu activisti de partid. In cazul in care recunosc, dar si daca nu depun marturia respectiva in termenul stabilit, persoanele respective vor fi demise automat din postul detinut. Eventualele contestatii ar urma sa fie rezolvate de tribunal.
Lustratie – ceremonial prin care, in vechime, se purifica o persoana, un camp etc (Cf. Dictionarului de neleogisme). „Proclamatia de la Timisoara”, din 15 martie 1990, cerea la punctul 7 si dezvolta la punctul 8, ca esential pentru iesirea din comunism, necesitatea purificarii structurilor de stat de nomenclatura care servise fostului regim. „Legea lustratiei” – inspirata de „Proclamatia de la Timisoara”, a fost blocata in 1999 si a iesit de pe ordinea de zi in legislatura 200-2004.
Inutila, nedreapta, necesara…
Gabriel Vlase, deputat PSD: „Aceasta lege este o porcarie pentru ca nu-i mai vad sensul. In ’90 avea un rost, dar acum pentru ce, pentru cine? In legatura cu celebra Mona Musca, una dintre initiatoarele legii, sunt curios care este pozitia PNL in legatura cu aceasta lege? Isi insuseste partidul domniei sale legea? Eu le-am explicat ca este o chestiune de revansa impotriva a 5, 10, 20 de persoane de la varful PNL, dar si de la PD sau PSD. Sa gandim pragmatic: vreo 30.000 de functionari publici vor fi atinsi de efectele legii, vor fi dati afara. Ce punem in loc? Ce ne facem dupa aceea? Conform legislatiei, secretarii de judet si cei ai primariilor trebuie sa indeplineasca anumite conditii de vechime. De unde luam juristii pe care sa-i punem in loc? Ce facem cu primariile din mediul rural, acolo unde ne confruntam de ani buni cu lipsa secretarilor, pentru ca tinerii nu se duc? Facem legi de dragul Monei Musca!”
Valeriu Gheorghe, deputat PNL: „Cam tarziu, da’ bine ca vine! Cred ca va afecta putini oameni politici sau cu functii publice, si din stanga si din dreapta, dar cert este ca era nevoie de curatenie morala. Trebuie facuta aceasta curatenie, dar fara exagerari, cu comandanti de nave si de avioane. Avem nevoie de o lege normala, fara prevederi excesive, si asta voi sustine in Camera Deputatilor, atunci cand se va discuta legea.”
Emil Lemnaru, primarul municpiului Onesti: „Aceasta lege este tardiva. Sa se aplice celor care au facut rau in perioada de dupa razboi, cand au fost arestari, deportari. Trebuie facuta o selectie si sa fie sanctionati de lege cei care au fost platiti de PCR. Ar fi o eroare sa-i condamnam pe cei 4,5 milioane de membri ai partidului comunist cati erau in 1989. Eu n-am fost in structurile de partid, am fost doar membru in organizatia di fabrica unde eram inginer. Nu se putea pe atunci sa urci profesional daca nu erai membru de partid.
Ministerul Justitiei atrage atentia ca o lege a lustratiei poate fi interpretata si ca o incalcare a drepturilor omului. Ca argument, sunt prezentate cateva cazuri cu care s-au confruntat state foste comuniste, dupa ce au adoptat o lege similara.
Fosti activitti au depus plangeri la Curtea Europeana a Drepturilor Omului si au avut castig de cauza. Iar acele state au fost sanctionate pentru incacari ale drepturilor omului, respectiv la dreptul la viata privata, libertatea de exprimare, libertatea de intrunire si asociere, nediscriminarea, restrangerea drepturilor si libertatilor.
Pentru o asemenea sentinta, o contributie importanta a avut si faptul ca aceste restrictii au fost impuse la aproape un deceniu de la caderea regimului comunist.
Legea lustraţiei a intrat în vigoare în Cehia, în 1991, în Ungaria, în 1994, şi în Polonia, în 1997. Legea lustraţiei din Cehia interzicea fostei poliţii politice, informatorilor şi colaboratorilor acesteia, dar şi secretarilor de partid şi membrilor fostului Comitet Central să deţină funcţii decizionale timp de 5 ani.
La momentul respectiv, au fost eliminate peste 80.000 de persoane din fostele structuri represive. Un proiect similar de lege a fost adoptat în 1994 în Ungaria, însă efectele sale au fost mult reduse.
Legea lustraţiei a aparut în Polonia, în 1997, iar prevederile acesteia erau cu mult mai puţin restrictive decat în alte state est-europene, cerand demnitarilor şi persoanelor publice doar să declare dacă au colaborat, sau nu, cu poliţia politică a fostului regim comunist. În Polonia, interzicerea ocupării unei funcţii publice pentru o perioadă de 10 ani venea doar în condiţiile ascunderii acestei colaborări.
Nelu BROSTEANU
