Fostul mare fotbalist Nicolae Dobrin a incetat din viata in dimineata zilei de vineri, la Spitalul Judetean din Pitesti. Joi, fostul mare fotbalist fusese internat la sectia de terapie intensiva, din cauza unor complicatii survenite in urma unui tratament medicamentos.
In primavara acestui an, Dobrin suferise o interventie chirugicala la un plamin, de unde i s-a extirpat o tumoare. La acea vreme, medicii au anuntat ca nu este vorba despre vreun cancer.
Un artist printre fotbalisti
Dobrin a cistigat doua titluri de campion national cu FC Arges (1972 si 1979) si s-a calificat la Mondialul din Mexic 1970, acolo unde insa nu a jucat nicio partida.
Dupa un meci sustinut contra lui Real Madrid, patronul echipei spaniole Santiago Bernabeu ar fi cerut autoritatilor vremii o dezlegare pentru un transfer al lui Dobrin la Real, demers care s-a lovit de refuzul autoritatilor.
Povestea „Printului din Trivale”
Copiii care umplu astazi peluza din Ghencea sau deturneaza tramvaie pe Stefan cel Mare – nu l-au vazut jucind. Ei isi striga iubirea pentru fotbal, dar nu l-au vazut pe Gicu Dobrin jucind. Iar asta e o mare nedreptate.
Nicolae Dobrin s-a nascut in 1947, in august, la Pitesti, oras pe care avea sa il reprezinte ca fotbalist in aproape toata cariera. De la bun inceput pina spre retragerea de pe gazon, Dobrin a jucat la FC Arges, cistigind singurele doua titluri din istoria clubului (1972 si 1979). In 1980, s-a „retras” la Tirgoviste, unde a mai jucat doi ani.
A refuzat sa plece la alte cluburi, pentru ca nu putea trada dragostea de Pitesti. Exista insa un club pentru care ar fi plecat – Real Madrid. In 1972, dupa un meci cu echipa madrilena (cistigat de Arges cu 2-1), presedintele Santiago Bernabeu a cerut conducerii de partid din Romania dezlegarea pentru un transfer. Ceea ce partidul comunist nu a acceptat.
Dobrin a fost unul dintre marii creatori ai jocului: tehnica sa poate fi data si astazi ca exemplu – dribling, pasa, viziunea jocului, finalizare, toate faceau din el un jucator complet. Talent si capricii deopotriva, Gicu Dobrin a facut parte din generatia care a calificat Romania la Mondialul din Mexic 1970.
Dobrin nu a jucat la Guadalajara. „La meciurile de pregatire, cauta doar partea de teren pe care cadea umbra”, a sunat versiunea oficiala, care acredita ideea ca Dobrin nu era conectat la pregatirile echipei. Indiferent de motive, absenta lui Dobrin din teren ramine unul dintre cele mai mari mistere din fotbalul romanesc.
Pentru echipa reprezentativa, Dobrin a jucat 48 de meciuri si, in afara Mondialului mexican, numele sau se mai leaga de o performanta importanta: in 1972 a jucat in sferturile de finala ale campionatului european (atunci cin Romania a trecut pe linga o mare performanta, ratind calificarea in semifinale; confruntarea cu Ungaria a avut nevoie de un joc suplimentar, de departajare – s-a jucat la Belgrad, iar fotbalistii romani au pierdut).
Dupa retragere, Dobrin a ramas in preajma clubului FC Arges – i-a fost antrenor, apoi director tehnic. Sub comanda sa de tehnician, i-au trecut jucatori talentati precum Adrian Mutu. A ramas de notorietate un episod – intr-un meci, Dobrin l-a chemat pe Mutu la margine, pentru a-l schimba.
Numai ca tinarul nu a vrut sa iasa de pe teren! Mult timp dupa acel episod, la intrebarea ce s-a intimplat de fapt, Dobrin s-a multumit sa zimbeasca ingaduitor… Ce o fi fost in sufletul batrinului? Poate gindul ca si el fusese cindva la fel ca acest pusti tupeist, dar plin de talent, si poate si pe el l-a inteles cineva. Sau poate nu…
Bolile… A fost pe punctul sa isi piarda piciorul! In 2007, in primavara, s-a operat de o tumoare la plamin si lumea fotbalului si-a tinut respiratia pina cind a venit un medic sa spuna ca nu este vorba de vreun cancer.
Ultima veste despre Dobrin. E acasa, in pamintul din „tara prunilor”, visind la un dribling pe „Bernabeu”. Zimbeste ingaduitor (da, da, ca atunci cind il intrebi despre Mutu!), pentru ca, n-ati aflat?, el joaca inca, intr-un meci de mult terminat, pentru cei care nu s-au desprins de gradene, pindindu-i emotionati scamatoriile.
Singurii care l-au iubit, singurii care l-au incurajat si dincolo de minutul 90…
HotNews.ro
