Chiar daca risc sa-i enervez iar pe unii ziaristi mai „sensibilosi”, imi reafirm convingerea ca presa romaneasca si-a pierdut busola si a uitat care ii este rolul. Argumentele sunt multe, insa voi aduce in discutie doar doua, fiecare cu exemplul sau cel mai evident.
Primul argument ar fi lipsa de obiectivitate, completata grotesc de topismul multora dintre cei care-si neaga angajarea din trecut. Exemplul cel mai flagrant este cel al campaniei electorale din toamna anului trecut, atunci cand aproape toata presa a sarit la jugulara PSD-ului si a ridicat in slavi Alianta, cu Basescu in frunte.
Bineinteles ca Nastase si ai lui nu mai aveau ce cauta la conducerea tarii in acea formula (formula care, din pacate, a ramas cam aceeasi dupa simulacrul de schimbare cu Geoana presedinte). Dar faptul ca aveam nevoie de o schimbare nu inseamna ca trebuie sa acceptam neconditionat o alternativa care, iata, timpul a dovedit-o, isi are marile sale pacate.
Nu pot uita cum gazetari zelosi au comparat programele electorale ale Aliantei cu cele ale PSD-ului si au behait la unison ca portocalii au solutiile salvatoare in toate domeniile. Ce avem dupa un an? ~nvatamant varza, sanatate in agonie, investitii in picaj, amenintari de la UE ca nu pupam integrarea in 2007. Ce s-a schimbat? Nimic!
Din pacate, ziaristii care au suflat din toti bojocii in panzele gastii lui Basescu nu fac un minim gest de decenta sa recunosca macar c-au fost prosti sau, ma rog, prostiti, de hahaiala populista a actualului presedinte. Mai mult, il acuza pe Basescu de tendinte dictatoriale si de pofta de a pune calus presei. Dragilor, Dumnezeu nu bate cu parul!
Al doilea argument pentru declasarea presei noastre este stupida infatuarea care-i permite sa se substituie Justitiei, Parchetului, Politiei si oricarei alte institutii de stat. Exemplul care-mi vine in minte este cel al lui Gregorian Bivolaru, prospatul azilant politic al Suediei. Ar trebui ca domnul multipremiat CTPopescu si toata smecherimei presei sa organizeze un seminar pe aceasta tema cu titlul „Cum intr-o tara democratica presa a victimizat un individ presupus infractor”.
Da, domnisoarelor, doamnelor si domnilor ziaristi, presa l-a transformat pe Bivolaru dintr-un roman suspectat de infractiuni mai mul ori mai putin grave intr-un cetatean al Europei care are nevoie de protectie in fata pericolelor care-l pandesc in tara lui, }ara lui, Romania, care se vrea europeana.
Imi aduc aminte de gurile pline de saliva neprofesionala ale comentatorilor care povesteau despre orgiile de la MISA. ~mi suna si acum in urechi icnetele aproape pofticioase ale crainicelor care evocau orasmele multiple si acuplarile interminabile de care aveau parte adeptii lui guru Gregorian. Da’ nu retin nicio ancheta serioasa despre fapte probate ale lui Bivolaru. De aceea suedezii i-au acordat azil politic. Este o palma data Romaniei, este o palma data presei de la noi. Macar de-am invata ceva din asta!
Cu totii am pacatuit, cu sau fara voie, in pacatoasa asta de meserie. Bine-ar fi sa ne dam seama c-am gresit, sa recunoastem si sa ne facem treaba pentru care romanii au incredere imensa (si nemeritata) in presa: sa informam!
Nelu BROSTEANU
