Uneori, imi vine sa le dau dreptate celor care spun ca noi, romanii, nu suntem in stare sa rezolvam lucrurile urmand calea fireasca, normala, legala, a bunului-simt, la urma urmelor. Trebuie sa ne sucim, sa ne cotim, sa ne scarpinam olteneste, sa ne incurcam in propriile vorbe si idei, in sfarsit, sa ne punem piedici fara noima.
De ce? Asta-i problema! De cele mai multe ori, un anume interes, pofta de ciupeala, de capatuiala, datoriile materiale ori interesele catre/impreuna cu altii, teama ori vanitatea transforma un demers cat se poate de normal intr-o aventura teribila.
Este valabil in doua cazuri celebre de acum: fostul premier Adrian Nastase (pe plan national) si viceprimarul municipiului Bacau, Constantin Scripat (mai mult la noi in batatura).
Ce apropie cele doua personaje, aparent fara nicio legatura? Balbaiala juridica inacceptabila si inconsistenta argumentelor celor care erau obligati sa faca lumina si sa taie in carne vie (daca era cazul).
Daca la Nastase s-a ajuns de la termopane la scoaterea din tara a sute de mii de dolari, la Scripat s-a trecut de la o aparenta certitudine a starii de incompatibilitate la un hatis de legi si norme care pune sub semnul intrebarii necesitatea demisiei/demiterii sale.
Nu stiu daca si cat a furat Nastase, habar n-am daca Scripat plecase ori nu din firmele sale.
Sa dovedeasca Justitia daca sunt vinovati.
Altceva imi da frisoane: daca judecatorii le dau verdict favorabil? Atunci, cum ramane cu toata tevatura care s-a facut in jurul lor? Si asta doar din cauza legilor ciuruite care nu ajuta la gasirea adevarului.
Ca de dreptate nici nu poate fi vorba.
Nelu BROSTEANU
