„Ce s-a intamplat pe la voi dupa revolutia din ’89?”
„Pai s-au inmultit rachiurile, etichetele si discotecile… acu tot satul fumeaza cu filtru. De la Unirea Principatelor, nici o baba n-a fost violata, da’ acu’ o luna s-a intamplat chiar pe ulita…”
„Si la alegeri?”
„Intai s-au impartit in mai multe tabere, s-au luptat intre ele la bufet, cu paharele, si dupa alegeri au trecut toti la castigator, ca sa nu mai fie lupta de clasa…”.
„Necazul e ca ne-a secat fantana, da’ nu-i bai, ca avem coca-cola”.
„Pai nu ne mai convine sa luam pamantul orasenilor in arenda; noi il lucram si toamna furam din propria noastra munca; asa ca mai bine sa-l lucreze dumnealor si toamna furam fara sa mai muncim”.
Informatizarea Romaniei rurale consta in implantarea chipurilor in urechea vacilor.
„Prin ’92 au adus frantujii un cabinet dentar, dar l-au furat ai nostri bucata cu bucata, asa ca tot factorul postal ne scoate dintii cu patentul…”.
„Floricica a ajuns departe, a fost si la televiziune, e miss comuna…”.
„Si sora-sa?”.
„Sora-sa are serviciu la Milano, face trotuare”.
„Bade, da’ de Stefan cel Mare ai auzit?
Pai cum sa nu, ca e in aceeasi carte de istorie cu Esca…”.
„Apa curenta in comuna?
Da’ ce-ti inchipui? Nici n-ar avea rost fiindca prin locurile astea nimeni nu bea apa; toti beau doar vin”.
„In cinstea intrarii in UE, primarita noastra si-a siliconat buzele…”.
„Pe-aici nu prea ne descurcam, dar noi mizam pe inundatii ca vine Domnul Gigi si ne face vile…”.
„Comuna noastra detine brandul Castraveti murati a la Rapa Dracului…”.
„Ceasuri din Hong-Kong, la kilogram, gasesti pe toate drumurile; mere doar la bucata…”.
„Noi exportam opinci in comuna alaturata”.
„Ca sa taiem porcii dupa regulile UE, noi am angajat un hipnotizator sa-i adoarma, ca socuri electrice n-avem”.
„Noua la comuna nu ne trebuie ceas ca ne orientam dupa orarul bufetului”.
„Taranisti, la noi? A fost o familie, da’ batranul a murit de rusine, baiatul a fugit in Canada, iar femeia face matanii…”.
„Bade, da’ de ce pari asa de batran, ai fata incretita, esti garbovit…”.
„Pai, slava Domnului, deja am implinit patruzeci si opt de ani…”.
Ovidiu GENARU
