… Unire. Cinic, nu-i asa, acest refren (fost) patriotic in vremuri in care suierele dezbinarii sunt slagare la moda. N-am crezut niciodata in unitatea de monolit a poporului roman in jurul unui ideal comun, nicicum in jurul vreunui conducator, fie el Stefan cel Mare ori Mihai Viteazu.
Am crezut si cred in principiul liberal al individualismului si reusitei personale, principiu aplicat de noi, balcanicii, intr-un mod foarte, foarte personal.
Pizma pe capra vecinului, insotita de „urarea” ca bietul animal sa crape, este doar una dintre formele originale de manifestare a capacitatii noastre de a prospera. Dar nici macar aceasta judecata cu fundu’n sus nu depaseste practica ticaloasa a invrajbirii generale, practica devenita politica de stat in ultimii ani.
Poate doar sinistrul episod de la inceputul anilor ’90, cand muncitorii strigau ca prostii „moarte intelectualilor”, poate ca depaseste momentul actual, in care nu se mai urla pe strazi, ci se sopteste prin birouri oficiale: „i-ai gatu, lui ala”, „trage-i-o lui celalalt”, „ai grija ca ailalti se inteleg prea bine” s.a.m.d.
Efectele susotelilor ticaloase se vad la televizor si prin ziare, dar mai ales in viata noastra. Repet, nu cred ca se poate sa fim „uniti in cuget si-n simtiri”. Nici n-ar fi sanatos. Sanatos ar fi sa fim lasati fiecare sa ne facem treaba, fara a ne uita cu teama in urma – „oare nu-mi trage unu’ vreo bata in cap?!”.
Sanatos ar fi sa nu ne doara nici in cot de ce face unul si altul, ci sa cladim noi mai bine si mai frumos decat cei din jur. Sanatos ar fi sa ne adunam, fie si de 1 Decembrie, si sa ne laudam decent cu ce-am mai reusit, nu sa barfim ca tatele reusitele altora. Sanatos ar fi sa ne insanatosim fiecare si sa nu mai avem bolnavi de putere care sa ne conduca.
Nelu BROSTEANU
sa nu te fu….