Poezie “trei in unu” la Scoala “Octavian Voicu”

Visez la un Bacau personalizat, cu look bacovian. Adica inca de la intrare in oras, prin sageti indicatoare, sa fie marcat elegant, pentru turisti, traseul spre casa poetului (momentan ascunsa si uitata de lume).

Iar prin oras, ici si colo, langa un covor de iarba sau un cutu schiop, sa vezi presarate obiecte de arta, lait-motive de inspiratie bacoviana. E pacat sa nu valorificam ideea de Bacovia, o asa mostenire culturala care ne face sa fim speciali si care ne da “greutate” in ochii romanilor de pretutindeni.

Dar sa trec de la visare la o activitate care chiar a avut loc zilele acestea in orasul lui Bacovia, de ziua lui Eminescu, la scoala tot cu nume de poet, “Octavian Voicu”. Actiunea, animata de prezenta unor invitati din lumea culturala bacauana, a fost pusa la cale de poetul Stefan Dincescu.

Este vorba despre un moment aniversar “Eminescu”, care a oferit publicului un fel de “poezie trei in unu”. Adica manifestarea a mers evident pe ideea de celebrare a poetului national, dar a mai cuprins un “medalion Octavian Voicu” si o lansare de carte.

Dialog intre “cei mari”

Desi i s-a conferit titlul de cetatean de onoare post-mortem, numele lui Octavian Voicu nu s-ar putea spune ca e popular in orasul nostru, ceea ce nu e de mirare cand nici pe Bacovia nu il cinstim cum ar merita .

Octavian Voicu a ramas o “vedeta” discreta doar in randul intelectualilor. Sanse sa fie uitat chiar de tot nu mai sunt, deoarece, la ora actuala, o scoala din Bacau, o biblioteca si un cenaclu literar ii cinstesc memoria, purtandu-i numele. Manifestarea organizata pe 15 ianuarie a fost una mica-mica de tot, ascunsa intr-o sala de clasa.

Invitatii (Calistrat Costin, Victor Mitocaru, Victor Munteanu, Petre Isachi, Vasile George Puiu) s-au simtit foarte bine pentru ca au povestit si au facut comentarii pe marginea cartii “Pandaliile fericitului Iov”, lansata de Stefan Dincescu. Elevii (cam trei sferturi din public) s-au simtit si ei bine, insa din alte motive.

Desi actiunea s-a dorit a fi un dialog intre generatii, nu prea a iesit asa. Foindu-se pe scaune, lecturand pe furis revista “Acasa” sau mobilul, cei mici s-au aratat foarte “prinsi” de discutiile despre “puternica miscare literara din Bacau” sau despre cum “condamna poetul in creatia sa esecul existential ca o adevarata lehamite a supravietuirii, in spirit revoltat, macedonskian, plin de sensuri…deveniri…metafizici poetice”.

Intentia in sine de a organiza manifestarea merita toata aprecierea, au spus-o chiar invitati ca Petre Isachi. Pe viitor insa, pentru ca cei tineri sa nu se simta in plus, ar merge o formula mai interactiva.
Aida PULPAN