Anul acesta,cultura pare sa fie cuvantul de ordine. Buricul cultural
al Europei pe 2007, alaturi de Luxemburg, Romania cu Sibiul ei, gafaie
sa stea la inaltime.
Se cheltuiesc sume mari de bani, de ordinul
miliardelor de euro, in vederea sustinerii financiare si materiale a
programului. Persoanele autorizate sa vorbeasca despre fenomen incearca sa ne
asigure ca tot ce se intampla este doar un pretext pentru dezvoltare. Dar
cum arta si cultura trec tot prin stomac, cat de incantati trebuie sa
ne prefacem ca suntem? Miroase a bani publici prea tare. Sondand
cetatenii,o intrebare tine loc de punct comun:”cu ce ne alegem noi dupa?”.
Este romanul o oaza de demnitate, dar tocmai in virtutea acestui lucru, un
deget aratator iti indreapta atentia catre zonele defavorizate.
In plan local urmarile acestei recunoasteri internationale nu au
intarziat. Zona industriala a unor orase din imprejurimile Sibiului s-a
marit considerabil. Multe voci sustin ca acest puhoi de investitii zonale
se datoreaza nu atat programului Sibiu Capitala Culturala Europeana, cat
increderii pe care primarul orasului,domnul Klaus Iohannis, a
castigat-o. Cu un spirit foarte intreprinzator si de origine sas, a atras
investitii care au generat multe locuri de munca. Dar revenim, am zis in plan
local. Restul tarii, nu poate decat sa aplaude, eventual.
Tot respectul pentru munca depusa in vederea obtinerii acestei
recunoasteri. Iata un capitol la care urmasii lui Eminescu sunt chiar
priceputi. Oamenii de cultura sunt toti incantati de ce se petrece , ochiul
cetateanului este distras. Parca iti vine in minte expresia: „paine si
circ”, in sensul de abatere a atentiei de la ce ne doare, si de bagare a
mizeriei sub pres. Evident, mai putin partea cu painea.
Aceasta minune tine doar un an. Trebuie sa ne bucuram cat mai putem de
acest prestigiu de a fi gazda Culturala de exceptie. Cat despre ce
urmeaza, lasam timpul sa decida.
ioana sescu
