Bacaul contemporan este rezultatul unor transformari milenare realizate in timp de munca omului traitor pe acest pamant din epoca paleolitica, cand intrebuinta drept unelte piatra cioplita. Planul Kuhnel, intocmit in anul 1816 a aratat panta spre Bistrita si una de la nord la sud „a zonei urbigene”.
Asezarea sateasca s-a format si a evoluat in forma alungita, de la nord spre sud, intre apele Bistritei si cele care curgeau in partea de vest, ale Negelului. Cercetarile au demonstrat schimbarea frecventa a celor doua cursuri de apa. Unele documente au consemnat „Bistrita saca” si „Bistrita cu apa”. Faptul confirma schimbarea din timp in timp a cursului si imposibilitatea amenajarii acestuia in perioada veche si medievala. Asezarea a fost constituita la incrucisarea marilor drumuri comerciale, care legau zona economica de la Marea Baltica si Marea Nordului cu bazinul oriental al Mediteranei.
La stramtorile dintre Europa si Asia functiona acea „punte de aur”, care lega permanent continentele respective. Schimbul de marfuri, realizat de lumea asiatica si cea europeana, se realiza si pe drumul de comert care strabatea asezarea sateasca situata pe malul drept al Bistritei. Circulatia marfurilor pe aici se realiza la nord si la sud, dar si catre vest si est. Comertul a stimulat productia mestesugareasca, pe cea agricola, pomicola, viticola, animaliera, apicultura. Tezaurele monetare romane, bizantine demonstreaza intensitatea si amploarea schimbului de produse cu lumea romana si bizantina.
Urmele arheologice de la Curtea domneasca, din vecinatatea bisericii Sfantul Nicolae, de langa soseaua Bacau – Margineni, alte zone, arata vestigii de ateliere mestesugaresti, conservarea produselor agricole, apicole, a vinurilor celebre obtinute din viile existente pe coasta estica a Petricicai. Toate informatiile sunt convingatoare asupra unui centru economic important, format si dezvoltat pe marele drum comercial ce facea legatura intre cele doua zone economice ale Europei medievale. Tot pe aici trecea „Drumul Sarii” pe care soseau marfurile din Transilvania si alte zone central europene, care erau transportate de la Chilia si Cetatea Alba, apoi spre Asia pe la nordul Marii Negre, sau pe cale maritima. Din aceleasi directii rasaritene veneau marfurile din zonele asiatice.
Progresele economice, cunoscute de oamenii dornici sa traiasca din munca altora, au stimulat apucaturile regalo-feudalo maghiare. Armata pretinsului „regat apostolic” indemnata si sustinuta cu fondurile eclesiastice au incercat cotropirea si stapanirea acestor teritorii romanesi prin organizarea Episcopiei catolice a cumanilor, in fapt locuinte de romani numiti in 1234 „Walachi” si „Walati”.
Amenintarii maghiaro-catolice i s-a pus capat pentru o etapa scurta, dar salvatoare de catre invazia mongolilor din anul 1241. Hoarda de Aur a stapanit Moldova o buna perioada de timp. Mongolii au impus obligatii materiale si financiare, dar au acordat posibilitati de progres economic. Uriasa piata comerciala a hanatului a stimulat activitatea economica a locuitorilor zonei Bacau. In asemenea conditii economice, satul format si dezvoltat pe „Insula Bistritei” a evoluat mai repede catre o asezare de tip urban, consemnata targ (civitas) in secolul al XIV-lea.
Asezarea urbana, formata in zona de confluenta a Bistritei cu Siretul, este rezultatul unei activitati economice a locuitorilor de-a lungul mai multor milenii. Statornicia si autonomia oamenilor, munca lor creatoare si increzatoare in succes au asigurat progresul continuu si transformarea satului in localitate urbana inainte de anul 1400. In acest an, Bacaul a fost consemnat in documentele vaticane.
Prof. dr. Dumitru ZAHARIAc
