La sfârşitul anului 1891 comuna Bacău avea: localul primăriei, 4 şcoli primare, un abator , o grădină publică, un cimitir , o piaţă de târg de vite, fabrica de cherestea Ţenov, o prăvălie pe strada Tavernelor, 3 pieţe, grajdul cailor comunali şi depozitul de furaje, 12 străzi mari nepavate dar aliniate şi 30 de străzi care unesc între ele străzile mari precum şi 500 de felinare cu petrol. În 1892 se începe construirea unui bulevard care unea Şoseaua Naţională, prin strada Armenească până la marginea oraşului dinspre Călugăra şi care se va numi Ioniţă Sandu Sturza. Ia fiinţă Liga Culturală, încep să se ridice din oraş gunoaiele, se construiesc case din cărămidă, se realizează un plan pentru canalizarea oraşului, se construieşte baia comunală, sucursala Băncii Naţionale, Societatea Corpului Didactic, Corpul Gardienilor, o companie de jandarmi cu patrule călări. În 1895 se deschide teatrul care arsese în 1889, apoi Oficiul Poştal de Telefonie şi se extinde clădirea primăriei cu încă 2-3 încăperi. În 1900 se înfiinţează societatea Progersul pentru ca oamenii să aibă de unde împrumuta bani şi aşa au dispărut cămătarii. Tot in acest an Bacovia scrie poezia Plumb, se construeişte o moară, o turnătorie de fontă, se începe construirea fabricii de săpun şi se finalizează fabrica de lumânări, cea de apă gazoasă, patru tăbăcării şi două fabrici de oale. În 1902 primarul GHEORGHE RĂILEANU introduce iulminatul electric iar N.Corivan înfiinţează Societatea Ateneului. Tot în aceşti ani de început de secol XX apar medicamentele, gramofoanele, plăcile cu muzică, maşinile de scris, ceasurile elveţiene, bijuteriile, noi ziare şi reviste, se înfiinţează tribunalul, se extind lucrările de canalizare, apare Societatea de Cruce Roşie, Liga Culturală, se începe construcţia spitalului băcăuan, se deschide moara Calmanovici şi fabrica de produse chimice. Constantin Gheorghiţan pune bazele unei fabrici de mezeluri pe strada Miron Costin care le concura pe cele din Praga. Se dă în funcţiune un modern castel de apă şi se pun bazele Corporaţiei meseriaşilor. În anul 1912 Bacăul ce extinde luând şi localităţile învecinate şi ajunge de la 342 de hectare la 769 şi au din nou loc mari manevre militare. În anul 1913 la Bacău se construeişte fabrica de casânci iar în anul 1914 oraşul nostru este vizitat de savantul Nicolae Iorga, dar care nu are aprecieri prea frumoase despre Bacău şi despre băcăuani. Totuşi anii următori au demonstrat că lucrurile nu stau chiar aşa cum spunea Iorga şi BACĂUL va deveni unul din principalele oraşe ale României.
COMANDOR (r) dr. Vasile FLOREA
